Curcuma sau Şofranul Indian

Curcuma sau turmericul este un ghimbir indian a cărui pulbere aurie răsfaţă pilaful şi lintea în jumătatea orientală a globului.

Numele-i latinizat–curcuma–vine din cuvântul arab kurkum, adică şofran, de a cărui culoare se apropie destul de mult. Doar atât.

I se mai spune şofran indian sau şofranul săracilor şi se vinde de multe ori, din păcate, sub eticheta celui mai scump condiment din lume, el fiind doar un ghimbir de clasa a doua.

E drept, nu are atingerea îngerească a şofranului, dar are un gust şi o aromă de calitate, ce amintesc de piper şi de mosc totodată.

Şi e foarte iubit de indieni, care fac din el ingredientul principal al amestecurilor lor fabuloase de mirodenii. De altfel, 80% din producţia de curcuma provine din India.

De ştiut că se întâlneşte şi sub denumirea E 100, ca agent de colorare în industria alimentară. Colorează mai ales muştarul şi margarina.

Este unul din e-urile nepericuloase şi o vopsea naturală excelentă. Puteţi vopsi cu el ouăle de Paşte.

Este făcut, parcă, să dea duh mâncărurilor vegetariene, deci şi de post. Delicioşi peste poate sunt cartofi cu ceapă crudă şi curcuma.

La fel, orezul basmati cu dafin şi usturoi, ale cărui boabe presărate cu prafu-i de aur par rupte din soare şi au gust de unt topit.

Dacă puneţi un vârf de linguriţă de şofran indian într-o cană cu lapte cald îndulcit cu miere, răceala, tusea, nasul înfundat şi alergiile de orice fel devin doar o amintire, pentru că este antiseptic şi antiinflamator.

Chitra Divakaruni, în best-seller-ul ei “Stăpâna mirodeniilor” îi închină un imn care sună cam aşa: Trece-ţi mâna, uşor, peste el … pulberea-i galbenă, mătăsoasă, îţi va rămâne în cutele palmei şi pe vârful degetelor, ca aripa unui fluture.