Cum îți scoți banii dintr-un penitenciar?

Între cele 17 proiecte care ar urma să fie realizate în parteneriat cu firme private se numară reactoarele 3 si 4 de la Cernavodă, o hidrocentrală, o termocentrală, patru tronsoane de autostradă şi un cartier întreg de locuinţe în zona Ghencea din Capitală. S-ar relua uriaşul proiect Esplanada din centrul Bucureştiului, abandonat în fază de proiect, canalul Dunăre-Bucureşti, aflat în paragină după ce lucrările au fost oprite în 1989, Canalul Siret-Bărăgan, la fel, abandonat, s-ar finaliza centura Capitalei, s-ar realiza un proiect de punere în valoare a centrului de sănătate Ana Aslan, ar urma să se construiască un pod peste Dunăre între judeţele Brăila şi Tulcea, şase spitale de urgenţă, un terminal de gaze naturale lichefiate şi un penitenciar. Lista, în mare, ar putea fi numită Lista promisiunilor vechi de decenii sau chiar secole, pentru care nici un guvern nu a găsit vreodată o soluţie. De exemplu, prima intenţie de transformare a Bucureştiului în port la Dunăre i-a aparţinut lui Alexandru Ioan Cuza. Abia la peste o sută de ani după acesta, în timpul regimului comunist, ideea a început să fie pusă în practică, dar a fost abandonată din cauza costurilor uriaşe şi a problemelor tehnice. Nici acum nu se ştie dacă realizarea canalului este fezabilă. Proiectul imobiliar Esplanada, în valoare de un miliard de euro, a fost anunţat în 2005, dar luna trecută a fost suspendat pe o perioadă de trei ani, pentru că jumătate din terenul pe care urma să fie dezvoltat este revendicat de foştii proprietari.

În afară de proiectele care par sortite eşecului, mai există două probleme. Prima, legea parteneriatului public-privat, proaspăt modificată de Guvern, nu este foarte clară, fapt care ar alunga investitorii. Florian Niţu, un specialist în achiziţii publice, spunea recent la un seminar organizat de Ziarul Financiar că legea actuală este schematică şi foloseşte noţiuni noi şi greşite.

O a doua problemă ar fi că unele dintre proiectele aprobate ar putea să nu fie deloc atrăgătoare pentru investitori. Parteneriatul public-privat presupune pentru companii investiţii care pot fi recuperate într-un număr de ani. De exemplu, pentru o autostradă, Guvernul poate acorda dreptul de exploatare pentru 30 de ani. În acest timp, compania trebuie să-şi construiască tronsonul respectiv. Bineînţeles, are tot interesul să termine cât mai repede, pentru a exploata cât mai mult autostrada finalizată. Toată lumea este fericită. Însă cum îţi scoți banii dintr-un penitenciar?