Creier, creiere, creieri?

Nu degeaba te întrebi cum apare în DEX şi cum e corect să spunem şi să scriem când folosim CREIER la plural, pentru că, în mod curent, se folosesc două forme. Perioada tranziţiei ne-a obişnuit cu ştiri despre „creiere care migrează peste hotare”, dar poate unii mai folosesc din când în când şi expresia „în creierii munţilor”. Aşadar sunt două forme. Şi ambele corecte, numai că sunt folosite în situaţii diferite.

Când spunem „creieri” ne referim la sensul propriu, adică la „partea cea mai importantă a sistemului nervos central la animale, organ al gândirii şi al conştiinţei la om, situat în cutia craniană”, după cum scrie în DEX. Aflăm că aceasta este o formă corectă şi din DOOM 2. Şi tot de aici aflăm şi că pentru sensul figurat, cel de „element conducător; persoană” trebuie să folosim pluralul „creiere”, prezent în ştirile despre exodul inteligenţelor româneşti.

Pluralul „creieri” pare totuşi mai vechi, având în vedere că el este cel care apare în expresii de genul „în creierii munţilor”, adică „în locurile cele mai înalte şi mai greu accesibile ale munţilor”, după cum aflăm tot din DEX.

CREIER este moştenit din latină, unde i se zicea „cerebrum”, iar la „creierul mic”, „cerebellum”. De unde şi al nostru „creier”. Care a avut şi forma „creer” pe care încă o mai amintea Alexandru Graur în articolele din presa anului 1939. Astăzi doar „creier” este forma corectă de singular, iar cele două forme de plural nu ne dau totuşi prea multă bătaie... de creier.