Compensații pentru victimele traficului de persoane

Femeie de naționalitate română, dintr-o familie săracă, trăia în România din munca de chelneriță și avea probleme financiare serioase, mai ales că avea de crescut un copil mic. Așa arată unul din zecile de cazuri de trafic de persoane cu scopul exploatării sexuale, un negoț de miliarde de euro pe an, într-o țară în care prostituția este ilegală, iar cel care o consumă este pasibil de amendă Totuși, fenomenul nu scade. Unul din motive este că doar proxenetismul este infracțiune penală, iar victimele sunt cele care ar trebui să denunțe. Dar, din cauza amenințărilor și a terorii la care sunt supuse - amenințări și agresiuni fizice - în cele mai multe situații acestea nu fac acest pas sau renunță la plângeri pe parcursul procesului.

Tânăra acceptă oferta de muncă pe care un presupus om de afaceri din România i-o prezintă. Este vorba despre un post similar în Spania. Dar, odată ajunsă aici, a fost exploatată sexual, sub amenințări la adresa ei și a familiei sale și agresată fizic.

Prin sentință definitivă, instanța îl condamnă pe cel care a traficat-o la pedeapsa de 6 ai și 6 luni, pentru trafic de persoane și proexenetism. Se decide un ordin de restricție cu interzicerea apropierii de copila victimei și de părinții acesteia, rezidenți în România. În plus, instanța decide libertate supravegheată pentru condamnat, timp de șase ani după ispășirea pedepsei.

Aceeași sentință impune plata către victimă a sumei de 65 de mii de euro, 35 de mii de euro pentru că traficantul a avut beneficii financiare în urma exploatării victimei și 30 de mii de euro pentru daune morale.

Problema majoră în acest caz este că victima a primit până în prezent doar 280 de euro.

Este doar unul din cele 60 de cazuri analizate de specialiști și de organizațiile participante la proiectul european Justice at last. Una din concluzii este că în doar două din fiecare 3 cazuri instanța acceptă să acorde indemnizații, iar din acestea, doar un sfert ajung să primească sumele stabilite prin sentință judecătorească.
Cercetările din proiect arată și că există diferențe foarte mari între sumele prevăzute de sentințe. România este dată exemplu în acest proiect pentru o despăgubire de 190.000 de euro, pentru daune morale și materiale, acordată unei victime a traficului de persoane, în timp ce o instanță din Austria a hotărât, într-un caz similar, doar 800 de euro.

Între recomandările pe care participanții la proiect le fac specialiștilor din domeniu se află:
- Accesul la denunț în condiții de securitate și infornarea victimelor în legătură cu drepturile lor încă din primul moment
- Accesul la asistența juridică pe parcursul întregului proces, fără discriminare
- Cercetarea financiară și a patrimoniului infractorilor la ințierea procesului, împreună cu cercetarea penală, pentru ca plata compensațiilor să fie efectivă

Marta González, coordonatoare de programe la asociația Proyecto Esperanza din Spania a subliniat, în cadrul unui seminar organizat la Madrid, că despăgubirea victimelor este un instrument fundamental în lupta împotriva traficului de persoane, deoarece înseamnă recunoașterea că victima are nevoie de recuperare psihosocială. De asemenea, poate avea un rol important în prevenirea fenomenului, deoarece prin confiscarea bneficiilor obținute în urma infracțiunii se evită comiterea de noi delicte și are, nu în ultimul rând, un rol punitiv pentru traficanți.

Marta González a subliniat că atunci când despăgubirile complete nu se pot obține de la infractor, statul trebuie să găsească soluții pentru compensarea victimei, mai ales în cazurile în care a suferit daune grave.

Într-un interviu pentru Radio România Actualități, Marta González a precizat:
“Vestea bună este că există o conștientizare și o sensibilizare privind abordarea luptei împotriva traficului de persoane, punând victima în centrul preocupărilor. Este vorba despre necesitățile ei, bunăstarea și recuperarea ei integrală. În acest sens, o parte foarte importantă este reparația și compensarea pentru ceea ce au suferit victimele”.
Intre victimele pe care asociația Proyecto Esperanza le ajută să denunțe situația în care se află, să se elibereze din rețelele de trafic de persoane și să se integreze din nou în societate sunt și multe tinere românce.

Marta González a vorbit la seminar și despre cazurile noi, care trebuie identificate în mod special de profesioniștii din sistem:
“Avem de curând cazuri din România de femei victime ale traficului de persoane cu scopul comiterii de infracțiuni. In aceste cazuri, trebuie să acordăm o atenție specială, deoarece dacă nu facem o identificare corectă a cazului de la început, apar situații foarte grave de re-victimizare. Adică victima ajunge să fie denunțată, judecată și condamnată pentru o infracțiune comisă, deoarece a fost obligată rețeaua care a traficat-o”, a mai precizat coordonatoarea asociației Proyecto Esperanza, care a relatat la seminar cazul recent al unei tinere care a fost racolată în România, după 18 ani petrecuți în orfelinate și a fost adusă în Spania de o rețea de traficanți care au obligat-o să comită mai multe furturi în magazine de haine. Instanța din Madrid a condamnat-o la 10 luni de închisoare și acum se află în grija asociației.

Proiectul european Justice at last implică organizații din 10 țări, inclusiv România și Spania.