Colorata mâine-i gata!

Să fie de la benzină? Că de la curent n-aş zice că ni se trage... Românii nu mai cumpără maşini nici să-i pici cu ceară, dar s-au întors la plăşmi, laptoape şi mai ales pozare! Un studiu GfK România publicat mai ieri-alaltăieri arată că în primul trimestru al lui 2011 s-au cumpărat cu 15 la sută mai multe televizoare faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, computere cu mai bine de un sfert, iar aparate foto cu aproape 30 la sută – şi vorbim aici doar de cumpărăturile făcute direct la magazin, pentru că pe online nu se pune. Cel puţin nu în studiul de faţă.

Ştiam demult că ne pricepem toţi la fotbal şi politică, dar văd că începem să ne specializăm mai nou în instantanee. N-avem încă toţi imaginaţie şi cunoştinţe de artă fotografică, dar de când cu cardurile de memorie ducem telefoanele mobile mai degrabă la ochi decât la urechi şi nu ne mai întoarcem din concediu fără două-trei mii de poze, din care dacă au rost 30-40 e mare lucru. De un lucru îmi pare rău: dintre toate... serviciile ambulante care erau puse pe plajele de la mare la dispoziţia turiştilor prin portavoce ori prin viu grai zi-lumină, unul dintre puţinele care au dispărut fără urmă este cel de furnizare a micilor piedici în calea uitării. “Seminţe, băieţi”, “Piatra ponce” şi “Ia porumbu', na porumbu'” fac în continuare carieră la fel ca odinioară, dar nu mai strigă nimeni demult “Colorata mâine-i gata!”, “Cine nu se pozează nu se bronzează!” ori “Nu daţi banii pe prostii, faceţi poze la copii!” Lasă că ştiau cum să se-aşeze şi să te aşeze după soare ca să nu te scoată contre-jour. Lasă că apelai la ei pentru că înţelegeau că marfa se vinde mai bine cu zâmbetul pe buze. Mie cel mai mult mi-e dor de accesoriile trăznite pe care le cărau după ei: de la tot soiul de gonflabile, pălării de paie, chipiuri de marinar ori sombrero, până la maimuţe, pui de leu, ponei, cămile şamd. Toate atârnate, spânzurate, strecurate şi cocoţate pe un singur om.

Societatea merge înainte, fotografii de plajă au dispărut de când toată lumea are ataşat de trup sau de telefon cel puţin un aparat de făcut poze. Multe poze, mega, giga, tera-biţi de poze… Problema însă e că nimeni nu prea mai are timp să se uite la ele. Una era să descoperi din când în când 2-3 imagini cu tine înrămate pe cine ştie ce perete din casă de bunică şi alta e să îngropi pe sute de cd-uri şi foldere în calculator mii de poze de care uiţi la două zile după ce le-ai trimis tuturor prietenilor şi cunoscuţilor link-uri către site-uri – găleată, specializate pe înmagazinatul (pentru ceva vreme) al amintirilor de tot felul… Zâmbiţi, vă rog! Atât ne-a mai rămas...