Clientul nostru - sclavul nostru

Să se fi speriat băncile? Mira-m-aş... Atâta timp cât sistemul le-o va permite, vor lua în continuare pielea de pe clienţi, imune la cârcotelile presei, ale OPC-ului ori ale vreunei instanţe mai zeloase. Totuşi, organizarea pe plutoane a clienţilor nemulţumiţi, despre care tot vorbeşte presa în ultimul timp, poate avea un impact măcar la nivel emoţional asupra clienţilor. Nu te mai duci ca mielul la tăiere; intri-n bancă mândru - “Domnilor, m-a făcut mama client, prosternaţi-vă!” Şi poţi face polemică o vreme; dar pân' la urmă, tot ca ei rămâne, că altfel pleci cu buza umflată...

Bănuiesc că singura sperietoare pentru prestatorii de servicii în general, nu doar pentru bănci, publicitatea negativă, poate câştiga unele mici bătălii – s-a lăsat el ditamai guvernul convins să modifice legea drepturilor de autor la presiunea opiniei publice. În războiul furnizor-client însă sorţii sunt de multă vreme de partea corporaţiilor – numai dacă mă gândesc la mizeriile făcute clienţilor de firmele de cablu TV mă apucă durerile de cap. (Sunt unul dintre muşteriii abonaţi periodic la migrene contractuale...) Dar poate, poate... Poate chiar ne-o fi dat într-o bună zi să intrăm ca de obicei cu inima cât un purice într-o bancă sau altă instituţie de uz popular şi să ieşim cu zâmbetul pe buze! Serios, România, nu ţi-e dor să mai zâmbeşti din când în când?