Cinematografele, un vis aproape uitat
În judeţul Botoşani, singura sală de cinema este întreţinută de doi pensionari, iar la Giurgiu cinefilii duc lipsa marelui ecran.
Articol de Alexandra Coşlea, 27 Iunie 2011, 17:04
Dacă acum 40 de ani municipiul Giurgiu avea trei săli de cineamtograf, după Revoluţie acestea au fost închise. Clădirile în care se aflau sălile de cinematograf fie că au fost revendicate de vechii proprietari, fie că au primit alte destinaţii. Cei vârstnici au rămas cu nostalgia unor filme văzute pe marele ecran, iar adolescenţii şi tinerii nici nu cunosc bucuria şi trăirea unor momente de mare sensibilitate pe care le oferea invenţia fraţilor Lumiere. Puţinii iubitori ai celei de a şaptea arte, cinematograful, sunt nevoiţi să meargă la 60 de km, în Bucureşti, să vadă un film.
La Giurgiu nu este nimeni preocupat de a realiza un cinematograf, considerându-l inutil într-o lume invadată de atâtea mijloace moderne-video, fără a se gândi la sala de cinematograf, care oferă cinefilului transpunerea în lumea mirifică a filmului. Mai multe ştie Emil Talianu.
Unicul cinematograf funcţionabil din judeţul Botoşani este întreţinut de pensionari. Doi tehnicieni, ieşiţi de câţiva ani din câmpul muncii, vin aproape zilnic la Cinema Unirea, pentru a verifica starea aparatelor de proiecţie. O fac de plăcere, dar şi pentru ca numai ei ştiu să le repare, pentru că aparatele sunt vechi de când s-a deschis cinematograful, în 1973.
De atunci nu s-a făcut nicio investiţie în clădire sau pentru dotări, astfel încât nici publicul nu se mai înghesuie la casa de bilete. Romania Film promite, însă, o sală 3D. Schimbarea la faţă a cinematografului poate costa şi un milion de euro. Gina Poenaru are detalii.
