Ce datorii şi deficite publice au ţările membre UE

Criza economică a creat probleme serioase multor guverne europene şi Uniunii, în ansamblu, astfel încât principalele preocupări ale guvernelor naţionale au devenit, în ultimii ani, rambursarea datoriilor, ţinerea sub control a cheltuielilor publice, încercând, în acelaşi timp, să promoveze creşterea economică.

În fiecare an, statele membre transmit Comisiei Europene informaţii detaliate despre propriile politici economice şi starea finanţelor publice.

Comisia evaluează dacă acestea sunt în conformitate cu obiectivele economice, sociale şi de mediu convenite şi poate decide să emită, după caz, un avertisment în cazul în care consideră că un deficit devine anormal de ridicat, adică cheltuielile pe care le face o ţară sunt mult mai mari decât veniturile pe care le produce.

Audio: Ce datorii şi deficite publice au ţările membre UE.

Statele membre trimit la Comisie statisticile referitoare la deficitul bugetar şi datoria lor publică, de două ori pe an, înainte de 1 aprilie şi 1 octombrie.

Marți, pentru prima dată, vom afla valorile datoriilor şi ale deficitelor fiecărei ţări, calculate de Biroul de Statistică al Uniunii EUROSTAT după o metodă nouă.

Noul sistem ţine mai bine cont de realităţile economiei moderne, în condiţiile unei societăţi globalizate, informatizate, tehnologizate şi aflate într-o continuă transformare.

Această adaptare a sistemului de contabilitate nu are loc numai la nivel european, ci şi mondial.

Săptămâna trecută, EUROSTAT a anunţat valorile Produsului Intern Brut anual, calculat după noua metodologie. Astfel, au fost revizuite în sus, cu 3,4%, cifrele privind economia Uniunii Europene şi a zonei euro, pentru perioada 1997-2013, spre deosebire de vechiul sistem de calcul.

Principala modificare introdusă este că, de exemplu, sumele pentru cercetare şi dezvoltare, ca şi cele destinate echipamentelor militare, sunt considerate investiţii şi nu cheltuieli curente. Totodată, sunt incluse în Produsul Intern Brut veniturile din activităţi ilicite, ca: producţia, importul şi consumul de droguri, prostituţia şi traficul cu alcool şi tutun.

Impactul noii metodologii de calcul a PIB-ului este diferit în rândul statelor membre, în primul rând din cauza variaţiilor care există între ţări, când vorbim de cheltuielile pentru cercetare şi dezvoltare. Pentru România, noul sistem a dus la îmbunătăţirea cu 1,9% a datelor privind PIB-ul în 2010.