Carte Verde privind indicaţia geografică

O indicaţie geografică serveşte la identificarea unui produs originar dintr-o anumită ţară, regiune, sau localitate, în general fiind vorba de produse de calitate, cu reputaţie, sau caracteristici specifice şi uneori unice, legate de locul din care provin.

De exemplu, este cazul vinului de Bordeaux, sticlei de Murano, şuncii de Parma, sau, mai de curând, magiunului de Topoloveni.

Produsele agricole alimentare, brânzeturi, vinuri, produse de carmangerie, chiar fructe şi legume cu anumite caracteristici, realizate după metode tradiţionale şi care, practic, ajung să se identifice cu locul de provenienţă, beneficiază de protecţia indicaţiei geografice la nivelul Uniunii.

Audio: Carte Verde privind indicaţia geografică.

Pe de altă parte, însă, produsele nealimentare, între care ceramica, marmura, tacâmurile, articolele de încălţăminte sau îmbrăcăminte, tapiseriile, instrumentele muzicale şi altele nu au în prezent acelaşi tratament.

Acest sistem privind indicaţiile geografice are rolul de a nu induce în eroare publicul în privinţa originii produselor şi de a preveni concurenţa neloială şi folosirea fără drept a unor mărci consacrate, foarte cunoscute şi apreciate de consumatori.

În plus, prin extinderea protecţiei indicaţiilor geografice, se creează beneficii pentru IMM-uri şi regiunile europene, inclusiv prin crearea de noi locuri de muncă şi se asigură conservarea patrimoniului unic şi divers al bătrânului continent.

Cartea Verde privind indicaţia geografică, asupra căreia Comisia Europeană le cere opinia cetăţenilor, este alcătuită din două părţi.

Prima parte conţine întrebări despre modalităţile actuale de protecţie, prevăzute la nivel naţional şi european şi despre eventualele beneficii economice, sociale şi culturale, care ar putea fi obţinute prin îmbunătăţirea protecţiei indicaţiilor geografice.

Iar partea a doua propune un chestionar, mai degrabă tehnic, prin care se doreşte să se afle ce cred părţile interesate despre opţiunile posibile de protecţie a indicaţiilor geografice, la nivelul Uniunii, în cazul produselor nealimentare.

Comisia Europeană aşteaptă până pe 28 octombrie, opinii pe această temă de la consumatori, producători, distribuitori şi autorităţile locale, pentru site-ul său oficial.

După evaluarea rezulatelor consultării, se va decice la nivel european dacă se vor impune măsuri suplimentare.