Pe scurt:
Ascultă Radio Romania ActualităţiAscultă Live Acum: DINCOLO DE ZIDURI Marţi, 24 Mai

Cele mai citite

Articole recente

Ştiri

Autor

Mihaela Helmis

9 Mai 2013
Vizualizari: 3364
Comentează add

Cartea "Aşa s-a născut omul nou. În România anilor ’50", semnată de Dorin Liviu Bîtfoi a fost lansată joi la Centrul de Presă al Societăţii Române de Radiodifuziune.

Carte semnată de Dorin Liviu Bîtfoi, lansată la Sala Radio

mihaela-helmis

Lansare de carte Dorin Liviu Bîtfoi. Foto: Alexandru Dolea.

"Aşa s-a născut omul nou. În România anilor ’50”. Veţi citi ca pe un roman o carte mare cum n-aţi mai văzut(peste 700 de pagini), dar mereu v-aţi gândit că ar trebui să existe.

Nu de alta, dar vă întrebaţi din ce în ce mai des: cum de s-a ajuns aici?!

Simplu: pe calea viguros deschisă... în România anilor ’50 ! Careta ,aparuta la editura Compania, a avut astazi parte de o lansare deosebita la Centrul de presa al SRR , in prezenta editorilor si a autorului- colegul nostru Dorin Liviu Bîtfoi,redactor sef adjunct la Radio Romania Cultural.

La capatul unei munci de 7 ani , avem in faţă nu mai putin de 703 pagini, o bibliografie aproape exhaustiva,o cronologie impresionanta a perioadei 1944- 1964 si o cantitate enorma de detalii ce au alcatuit istoria acestei epoci.

Până acum a lipsit tabloul de ansamblu, onest alcătuit din “radiografii” ale tuturor domeniilor, şi, deci, a lipsit tocmai imaginea de buldozer + malaxor + clocitoare + bandă rulantă din care a rezultat... omul nou !

Foto: Lansare de carte ''Asa s-a nascut omul nou. In Romania anilor ’50'' - Sursa: Alexandru Dolea.

Acela care pare “iresponsabil, incompetent, vorbăreţ , impostor de lux şi hoţ la drumul mare."- Dorin Liviu Bîtfoi scrie lucid despre ceea ce el a denumit trauma inter-generaţională si ne invită să ne regândim atitudinile , sau lipsa de atitudine, să ne re-punem in funcţie gândirea critică – pentru a scădea numărul nostalgicilor.

O carte care ar trebui sa poarte pe coperta logo-ul citeşte si dă mai departe.

Adina Keneres, editor al acestei carti, gaseste motivatia realizarii unei radiografii complexe,un fel de sondare prin computer tomograf a unei "tragedii moderne cu roluri gata scrise : premiera în 1944, ultima reprezentatie de gala în 1964.

La mijloc, un deceniu de iad. Tara jefuita, sfidata, înjosita. Popor înfometat, întemnitat, torturat, deportat. Nationalizare, stabilizare, îndoctrinare. Propaganda si militie. Securitate si cenzura. Cartele, bonuri, formulare. Justitie a Partidului, Biserica a statului, economie a activistilor. Rezultat : un regiment de potentati, armate de slugi. O lume noua ratacind si azi în propria-i supravietuire.

Cum a fost posibil ? Asa !

Veti citi ca pe un roman o carte mare cum n-ati mai vazut dar mereu v-ati gândit ca ar trebui sa existe. Nu de alta, dar va întrebati din ce în ce mai des : cum de s-a ajuns aici ?! Simplu : pe calea viguros deschisa... în România anilor ’50 !

Si mai simplu spus : pâna acum a lipsit tabloul de ansamblu, onest alcatuit din « radiografii » ale tuturor domeniilor, și deci a lipsit tocmai imaginea de buldozer + malaxor + clocitoare + banda rulanta din care a rezultat... omul nou ! Acela care pare iresponsabil, incompetent, vorbaret beutor de bere si mâncator de mici, impostor de lux si hot la drumul mare.

Foto: Cartea ''Asa s-a nascut omul nou. In Romania anilor ’50'' - Sursa: Alexandru Dolea.

Ce am primit în schimb în ultimii 23 de ani ? Pai, de pilda, relatari sobre si demne, adesea exacte, ale marilor momente politice din intervalul ’44-’64. Nu am vazut însa niciodata de aproape, ca aici, stupizenia si bâlbâiala la vârf, perfecta cunostinta a conducatorilor despre jalnica stare a natiunii si neputinta lor de a face minunile promise agitatoric. Am putut citi amintiri cutremuratoare din puscarii sau studii tematice care lasau, inevitabil, impresia unui destin nenorocit sau a suferintei unui segment, iar nu pe aceea a unei vaste operatiuni de distrugere si terorizare, arborescenta, organizata în detaliu si alimentata grijuliu etapa cu etapa.

Ne-am delectat cu memoriile unor insi de buna sau de rea credinta, mai talentati sau mai terni, mândri ca « s-au strecurat » prin « anii grei », care, oricum ai lua-o, le zâmbesc din departare, caci au fost anii tineretii lor, valoare indiscutabila. Fireste, preocuparea lor în astfel de pagini nu era aceea de a analiza degradarea sistematica a justitiei, nici îndoctrinarea în forta a populatiei, nici canalizarea selectiei de cadre spre ce se putea gasi mai servil, mai amarât si mai primitiv, nici saracirea programata prin nationalizari si stabilizari. Si tot asa.

Pâna la urma, important era ca, în toate rapoartele de dupa ’89, accentele de oroare sa se deplaseze de pe crucialul deceniu sase pe epoci mai recente, mai aerisite, în care mizeria sociala, politica, economica si culturala sa poata fi atribuita unor trepadusi nevrednici, unor fiinte « fara trasaturi » slujind absurditatile ce emana de la un nedemn si inept cuplu prezidential – în plus, executat, deci aflat în pace cu istoria personala, nationala si universala.

De ce oare un asemenea hocus-pocus ? De groaza unui decont, unul temut ca violent si radical. Groaza veche, racnita deja de anchetatorii din ’57 în urechea tinerilor care « se manifestasera » în 1956 : « Daca reusea contrarevolutia din Ungaria ? Ne-ati fi împuscat. » Dar groaza neîntemeiata, caci, iata, nu asa functioneaza bucurestenii care o întâlnesc pe Ana Pauker, dizgratiata de regim, la « cumparaturi în mica piata din fata Operei […]

Oamenii o invita galant sa nu stea la coada. […] În sala de cinematograf, spectatorii asteapta mai întâi sa se ridice ea ». Si nu asa functioneaza românii în general – în ciuda sforaitoarelor teorii despre ura si razbunare care ne împuie urechile de câtiva ani buni, dar care n-au aratat cu degetul nici o victima.

Dar cum functioneaza românii ? Pai, chiar asa cum se vede deja din uluitoarea poveste a anilor ’50. Prea putin preocupati de otravita constiinta a vinei la cei cu adevarat vinovati. Orientati spre reînnodarea traditiilor, spre salvarea prin educatie, spre reconstruirea elitelor autentice, scuturându-se, pe cât se poate pe nesimtite, de netoti, neobrazati, maimutoi trasi de sfori. Dornici sa se ridice din nou în picioare – prin ei însisi, prin copii, prin nepoti.

« Asa s-a nascut omul nou » sau cum a fost pusa România în genunchi în anii ’50 – o poveste cladita din mii de pagini de arhiva, carti, ziare, reviste, filme, marturii, note si rapoarte, scrisori, picturi si sculpturi, registre si reclame, cântece si epigrame, zornait de lanturi si clinchet de pahare. Un audit istoric si moral, o prefata necesara oricarui proiect."


Etichete Aşa s-a născut omul nouRomâniaromancarteDorin Liviu BîtfoiRadio Romania Cultural

Articole cu teme similare:

Recomandarile editorului:

X

Candidaţii la preşedinţia Comisiei Europene participã la o dezbatere Eurovision, la Parlamentul European - Video Live