Carte electronică sau e-book?

Dacă e să ne luăm după faptul că în ultima vreme împrumuturile din engleză, cât mai scurte şi cât mai puţin adaptate, sunt din ce în ce mai la modă, atunci ar trebui să spun că E-BOOK este termenul câştigător.

Cred totuşi că nici „cartea electronică” nu stă chiar atât de rău. E drept că e un compus, lung bineînţeles, dar format din două cuvinte de bază în vocabularul limbii române.

Are şi avantajul că se poate jongla cu el mult mai uşor în diferite contexte, ceea ce nu face parte dintre atuurile termenului concis găsit ca soluţie, pentru noile invenţii, în limba engleză. E-BOOK presupune o adaptare la limba română, are nevoie deci de un adaos mai greoi pentru a exprima de exemplu pluralul.

Aşa că devine e-book-uri, se lungeşte şi pune şi probleme de scriere. Deocamdată apare şi cu cratimă şi fără, iar cum o regulă clară nu există nici în cazul altor împrumuturi intrate deja prin dicţionare, nu se ştie încă ce modalitate de scriere va fi preferată.

Cred însă că E-BOOK-UL este totuşi o soluţie greoaie pentru limba română, deşi va convieţui paşnic cu sintagma „carte electronică”. Dar deocamdată, la o căutare rapidă pe Google, „cartea electronică” bate E-BOOK-ul!