Pe scurt:
Ascultă Radio Romania ActualităţiAscultă Live Acum: Joi, 19 Iulie

Cele mai citite

Articole recente

Arhiva Emisiuni

Autor

Sorina Man

2 Aprilie 2018
Vizualizari: 1969
Comentează add

Recomandări. Știri, reportaje, interviuri

CALENDAR CULTURAL 31 martie - 6 aprilie 2018 CALENDAR CULTURAL 31 martie - 6 aprilie 2018 - Conține audio

sorina-man

 

 Emisiunea CALENDAR CULTURAL se difuzează sâmbăta, de la ora 6,05 la 7,00.

Ediția din 31 martie 2018

*****

MEMENTO ANIVERSAR

Pe 1 aprilie se împlinesc 140 de ani de la publicarea povestirii satirice " Ivan Turbincă", purtând semnătura lui Ion Creangă.

Pentru a ilustra acest memento aniversar, am ales un fragment din cea mai recentă montare radiofonică a povestirii, în regia lui Vasile Manta.

AUDIO

*****

EXPOZIȚIE DE FOTOGRAFIE

Expoziția "Minunata lume nouă. Case ale migranților români" a ajuns la Bistrița unde își încheie călătoria , după ce a mai poposit la Cluj-Napoca, București și Timișoara. Proiectul documentează fenomenul migrației, una din marile teme ale secolului XXI, care a devenit un subiect de mare interes la nivel internațional. Expoziția este deschisă până pe 3 iunie, apoi se va întoarce în Germania, la Ulm, după care va începe un turneu prin capitalele europene.

Reporter Cristiana Sabău

Expoziția este găzduită de Biserica Evanghelică din Bistrița, monument din secolul al 14-lea.

"Cu siguranță este un contrast. Ne bucurăm foarte mult că am reușit să arătăm pentru prima dată expoziția într-un lăcaș de cult și mi se pare că spațiul se potrivește foarte bine și pune în evidență expoziția. 

E adevărat că este vorba despre o lume nouă dar nu ne referim numai la arhitectură. Modul de viață al proprietarilor îmbină și anumite elemente tradiționale. Să nu uităm , pe de altă parte, că aceste case sunt construite acasă iar nu în țările unde migranții lucrează, deci există o anumită legătură a migranților cu comunitatea locală."

( Raluca Buțincu-Betea, referent  în cadrul Institutului Cultural din Berlin, curator al expoziției )

Peste tot pe unde au fost expuse, fotografiile au dat naștere unor teme de dezbatere.

"Desigur , foarte mulți au lăsat în caartea de oaspeți  impresii sau anumite păreri despre ce se poate face, despre modul cum aceste case influențează peisajul rural din România și despre cum poate să intervină și statul sau cum pot interveni comunitățile locale în a conștientiza că este totuși necesară și păstrarea tradițiilor și a arhitecturii tradiționale, folosirea materialelor locale precum lemnul și piatra, nu doar a materialelor de import. Dar au și înțeles foarte mulți că este un fenomen contemporan, care face parte din viața noastră de zi cu zi și în contextul a ceea ce se întâmplă în ziua de astăzi cu toate valurile migraționale dar și cu situații reale din România, în care peste patru milioane de români lucrează în străinătate . Sunt niște întrebări foarte actuale pe care trebuie să ni le punem cu toții și să le discutăm."

 

AUDIO

*****

 PE FIRUL ISTORIEI

Pe data de 1 aprilie se împlinesc 110 ani de la înființarea Observatorului astronomic din București.

Tot pe 1 aprilie, dar în 1866, prin locoteneță domnească, era aprobat regulamentul pentru formarea Societății Literare Române, devenită la 1 august 1867 Societatea Academică Română, iar în 1879 Academia Română.

Pe data de 1 aprilie se marchează și  "Ziua națională de cinstire a memoriei românilor - victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor, foametei și altor forme represive organizate de regimul totalitar sovietic în ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie".  Istoricul Vitalie Văratec, cu un comentariu pe această temă:

" De fapt 1 aprilie a fost , să zic, un început la nouă frontieră, dar, dacă e să facem un calcul, mult mai mulți au murit pe linia de frontieră a Nistrului în perioada interbelică, transnistreni care încercau să treacă frontiera clandestin, pentru că până în 1934-35 nu a existat nici măcar recunoașterea oficială între state. La Nistru era o linie prin care se delimitau două lumi. Știți dumneavoastră că un pașaport românesc până în 1934 nu era recunoscut în URSS, după cum un pașaport sovietic nu era recunoscut în România? E cunoscut cazul istoricului Alexandru Boldur care, în vâltoarea evenimentelor de la 1917-1918, a rămas la Petrograd și , când a vrut să revină în țară , nu mai avea cum, pentru că nu mai avea acte. A trecut înot Nistrul , sub ploaia de gloanțe ale grănicerilor sovietici, a trebuit apoi să facă recunoaștere, adică oamenii care îl cunoșteau să confirme că într-adevăr era el , ca să obțină noi acte de identitate etc.

Cele petrecute la Fântâna Albă sunt de fapt evenimente care denotă acea stare de disperare în care s-au pomenit oamenii după iunie 1940, denotă și o stare de demnitate, pentru că oamenii s-au gândit că au tot dreptul să plece. Trebuie să înțelegeți că Bucovina istorică este un teritoriu de 10000 km pătrați, adică un teritoriu mic , cu o densitate de populație avansată. Existau relații de rudenie, de interes, pentru cei din preajma Cernăuților, a merge la Suceava era tot atât de firesc cum e pentru noi să mergem dintr-un capăt al Bucureștiului în celălalt. Iar , la un moment dat , între sate, sau pe marginea satelor, a apărut linie de frontieră. Ei au încercat să facă acel gest în ideea că vor reuși să îi convingă pe cei de acolo că asta e dorința lor, însă evenimentele au demonstrat că statul a nesocotit personalitatea omului. Pentru noile autorități, pentru statul care a venit și a pus stăpânire pe acest teritoriu, omul nu era altceva decât un element de manipulare, era o forță care trebuia să producă pentru bunăstarea și realizările acestui stat. Statul nu era în interesul cetățeanului acolo, era împotriva cetățeanului.

Noi acum constatăm doar consecințele acelui impact, pentru că asta s-a întâmplat în aprilie 1941 iar în iunie 1941 au luat drumul Siberiei zeci de mii de familii, care parte din ele s-au întors dar multe nu s-au mai întors. Avem să ne punem întrebarea Pentru ce? Pentru simplul fapt că a displăcut cuiva ? Oamenii aceștia erau oameni civili, nu erau militari, sau , chiar dacă erau funcționari ai statului, cum poți să acuzi un om doar că a fost funcționar al statului, când trebuia și el să trăiască din ceva. Iar faptul că el a fost angajat în calitate de funcționar al statului denotă o anumită pregătire a lui, un anumit efort în atinge acest obiectiv. Toate acestea au fost șterse ;i practic toți au fost nivelați și puși în aceeași oală. "

AUDIO

*****

CARTE

Cartea "Lacrima neamului meu", scrisă de Constantin Adam, a fost recent scoasă de sub tipar. Volumul a fost editat din resurse proprii , urmând a fi dăruit celor care doresc să cunoască Basarabia dintr-o altă perspectivă. Este vorba despre Basarabia, așa cum a cunoscut-o el în turneele Teatrului Mihai Eminescu din Botoșani, unde a fost regizor tehnic.  Autorul spune că această carte nu e altceva decât o picătură de nisip pusă la temelia unității naționale. 

Un interviu realizat de Gina Poenaru

G.P. - Cartea dumneavoastră este o invitație de a cunoaște Basarabia cu sufletul.

C.A. - Sunt douăzeci de eseuri inspirate din modul cum am cunoscut eu Basarabia, dragostea pentru ea fiindu-mi inspirată încă de mic copil de către tatăl meu, care a făcut armata la cernăuți, Chișinău și Tighina. Având posibilitatea, prin natura profesiei, să ajung de mai multe ori în Basarabia, am încercat să descriu acele locuri pentru cei care nu au avut și nu au încă posibilitatea să ajungă acolo, integrându-mă într-un fel în rândul marilor iubitori ai acestui urgisit pământ românesc.

G.P. - Teatrul este practic o punte între România și Basarabia, una dintre punțile care leagă cele două țări.

C. A. - În calitate de regizor de scenă, am avut posibilitatea să merg încă din 1980 în Basarabia și să cunosc foarte multă lume de acolo. În 1989, în primul turneu făcut de Grigore Vieru și invitații săi pe teritoriul României, eu am fost conducătorul lor de grup. Din acel grup făceau parte și Doina și Ion Aldea Teodorovici, marii patrioți ai României și Basarabiei. Aici, la Botoșani, în data de 20 iulie 1989, a fost interpretată în premieră mondială melodia Eminescu, cea care a devenit mai târziu un fel de imn al Basarabiei și al românilor.

G.P. - Ați cunoscut Basarabia prin intermediul turneelor pe care le-ați făcut cu Teatrul Mihai Eminescu și prin intermediul colegilor care au venit de dincolo de Prut și joacă la teatrul Mihai Eminescu.

 

C.A. - Da, este adevărat. Știam după spectacolele pe care le prezentau ei la televiziune că apărea în distribuție un oarecare Constantin Adam și-mi propusesem să-l caut, dacă ajung vreodată la Chișinău. Întâmplarea face ca în 1990, în aprilie, să ajung la Chișinău cu un spectacol în care jucam. Ulterior am aflat că soția lui Constantin Adam din Chișinău, profesoară de română, l-a întrebat dacă are vreo colaborare cu teatrul de la Botoșani pentru că zărise pe afișe numele său, stârnindu-i și lui curiozitatea. La prima întâlnire , de protocol, care a avut loc la Teatrul Luceafărul din Chișinău , a venit și el . Am rămas foarte surprinși să aflăm că aveam același nume, aceeași vârstă, am început în același an să lucrăm în teatru , soțiile erau amândouă absolvente de filologie și multe alte asemănări, ba mai mult, eram și îmbrăcați aproape la fel, cu geacă de piele și pantaloni de blugi. 

 

AUDIO

*****

CONCERT

Ada Milea și Bobo Burlăceanu cântă duminică, 1 aprilie, la Petroșani, într-un concert caritabil.

Reporter Ilie Pintea

Spectacolul are loc în beneficiul unei fundații din Petrila care vrea să realizeze un bust al scriitorului Ion Dezideriu Sârbu, la inițiativa artistului Ion Barbu, care a repus în circulație opera acestuia. Pe lângă concertul care are loc la Petroșani, el va aduce la Petrila pe tot parcursul lunii aprilie și alte evenimente culturale de anvergură, găzduite în perimetrul fostei mine din localitate. 

"Incepem acum o campanie de strângere de fonduri pentru centenarul I.D.Sârbu care va fi în 2019. Sunt mai mulți artiști, prieteni, care și-au manifestat dorința să dea niște spectacole în beneficiul centenarului.

Prima care a răspuns ideii noastre a fost Ada Milea care va da un concert cu Bobo Burlăceanu la Teatrul I.D.Sârbu din Petroșani. Urmează Horia Crișovan și Ilie Stepan, vor fi apoi trei spectacole oferite de Teatrul Aoleu din Timișoara și alții."

 

Ada Milea a cântat la mai multe ediții ale festivalurilor organizate de Ion Barbu în ultimii 20 de ani și este o prezență îndelung așteptată de către cei care iubesc muzica ei, așa că spectacolul de duminică va fi susținut cu casa închisă, biletele fiind deja epuizate.

AUDIO

*****

CONFERINȚĂ

Luni 2 aprilie, începând cu ora 18,00, la Muzeul Național al Literaturii Române din București, are loc conferința intitulată "Viața pasionantă a unei românce din avangarda pariziană". Conferința este susținută de Laurence Meiffret, din Franța, absolventă de istoria artei, autor de studii de istoria teatrului, cea care - prin cercetările sale - a readus la lumină această poveste extraordinară. Iată un fragment din interviul mai amplu pe care mi l-a acordat.

S.M. - Laurence Meiffret, mărturisesc că titlul conferinței mi se pare foarte incitant. Aduceți în fața publicului român povestea unei actrițe de origine română care a făcut parte din prima linie, am putea spune, a avangardei franceze la început de secol XX. Despre cine este vorba?

L.M. - Este vorba despre Genica Athanasiou, pe numele său adevărat Eugenia Tănase, născută la București în 1897, în cartierul uranus, care a plecat din România în 1919 pentru a studia arta dramatică la Paris, o alegere pe care ea a făcut-o în pofida părerii și planurilor părinților săi.

Genica avea un spirit aventurier, se poate spune, având în vedere că marea sa pasiune pentru teatru a făcut-o să traverseze o Europă abia ieșită din război, pentru a urma cursuri de teatru la Paris unde nu cunoștea pe nimeni.

Incepuse să studieze la Conservatorul din București, la clasa de artă dramatică a profesorului și actorului Nicolae Soreanu. Și-a continuat studiile la Conservatorul din Paris, unde a intrat la clasa lui Paul Monet. Demersul i s-a părut prea tradițional, așa că a urmat în paralel cursurile novatoare susținute de Charles Dullin la Ecole Moderne du Comedian, fondată de Firmin Gemier, marele reformator al teatrului francez. Alături de Charles și de alți câțiva, Genica participă la fondarea teatrului L'Atelier, unde va rămâne ca actriță până în 1938.

S.M. - Cum ați pornit pe firul poveștii acestei femei, al cărei nume nu mai este cunoscut de prea multă lume?

L.M. - Unii o cunosc pe Genica Athanasiou prin intermediul scrisorilor pe care Antonin Artaud, poet, dramaturg, regizor și actor francez i le-a scris prin 1925, aceste fiind publicate într-un volum sub titlul Lettres a Genica .

Alții o cunosc grație unor minunate fotografii realizate de man Ray, faimosul artist american pe care Jean Cocteau îl numea '" marele poet al camerei obscure".

Și eu, ca și alții, am cunoscut-o pe Genica prin intermediul celor doi mari artiști. Am citit scrisorile lui Artaud, apoi am văzut o fotografie a lui Man Ray care o reprezintă pe genica în rolul Antigonei, purtând un costum creat de Coco Chanel, o apariție magnifică, cu trăsături bine subliniate de machiaj, cu părul strâns la spate, o alură modernă, aproape punk.

Am avut un șoc văzând-o și am înțeles cum Antonin Artaud a făcut o mare pasiune pentru ea. Așa mi-a încolțit dorința de a afla mai multe. Pe moment nu am găsit alte informații. Peste mai mulți ani , am recitit Artaud și dorința mi-a revenit, gândindu-mă că voi descoperi, prin intermediul Internetului, studiul cuiva despre ea, poate chiar al unui român. Dar, în afară de câteva informații pe Wikipedia, nu am găsit nimic. Am hotărât atunci să încep propria anchetă, cu titlu personal, din pură curiozitate, fiind o cercetătoare care nu se dă bătută. 

Ca în orice activitate de cercetare, apar multe blocaje dar și deschideri spre piste nesperate, întâlniri cu felurite persoane, fonduri de arhivă incredibile. poate că spiritul ei a simțit că este momentul potrivit pentru ca povestea vieții sale să fie readusă în atenție.

Am început să descopăr persoane care au cunoscut-o la un moment dat, în copilăria sau tinerețea lor, care m-au îndrumat apoi către alte locuri și alte persoane. Toate acestea vreme de câțiva ani, după care, la un moment dat, s-au strâns atâtea încât mia-m spus că ar fi o greșeală să le păstrez doar pentru mine, că trebuie făcute cunoscute publicului înainte să se piardă cu totul.

Am făcut o mulțime de fotografii, am digitalizat documente iar acum există practic destul material pentru a fi publicat în volum și împărtășit publicului larg. Am întâlnit la Paris și câțiva români care m-au încurajat să vin pe urmele ei la București, orașul unde a trăit primii săi 22 de ani de viață.

 

 

AUDIO

*****

CULTURĂ TRADIȚIONALĂ

Până pe data de 16 aprilie, vizitatorii Castelului Bran pot admira un interior țărănesc din Țara Bârsei, cu felurite obiecte tradiționale. Muzeograful Mihaela Cristea, intervievată de Nicolae Jalea

"Anul acesta am pregătit o expoziție tradițională cu obiecte din satul Măieruș.

Am ales acest sat pentru că primele atestări documentare sunt tocmai de la anul 1377, an din care există și castelul Bran. Satul Măieruș este o îmbinare între elemente săsești și românești. De aceea , în expoziția noastră, publicul va vedea două seturi de costume, românești și săsești, foarte frumoase și foarte vechi, unele de dinainte de anul 1900."

AUDIO

*****

CONCERTE

Iubitorilor muzicii clasice, asociația Pro Valores le propune două concerte speciale pentru acest sfârșit de săptămână. Am primit detalii de la Sebastian Crăciun:

Sunt primele evenimente pe care le organizăm în acest an. Este vorba despre debutul ediției a X-a a stagiunii Sunetul muzicii de la Castelul Peleș și debutul ediției a VII-a a Mogoșoaia Clasicfest, un festival de tradiție pe care îl facem la Palatul brâncovenesc de la Mogoșoaia.

Concertul de la Peleș se va desfășura de fapt la Pelișorul. Pentru că de câteva luni centrala termică a Castelului Peleș este stricată și nu vrea nimeni să investească în repararea ei, a trebuit să mutăm totul în Pelișor și să renunțăm la formația inițială care avea nevoie de pian, în Pelișor nefiind pian. Așadar deschiderea stagiunii o va face Duo Khitarsis, un duo cu adevărat special și foarte valoros, alcătuit din chitariștii Alexandra Petrișor și Dragoș Horghidan. Cei doi muzicieni au fost foarte premiați atât în țară cât și peste hotare. Sunt laureații ediției a V-a a concursului Drumul spre celebritate de la Mogoșoaia, sunt câștigători ai concursurilor de la Paris, de la Olsztyn din Polonia, de la Padova din Italia, sunt masteranzi la Strasbourg și au scos anul trecut și un compact disc în Franța.

Pentru că duminică sunt Floriile pentru ortodocși, Paștele pentru catolici, ne-am gândit să propunem un eveniment mai special la Palatul brâncovenesc de la Mogoșoaia, de la ora 12,00. Această manifestare va fi atât un recital de pian inedit, pentru că invitatul nostru - pianistul Lucian Velciu - va porni de la fantezii pe teme foarte cunoscute compuse de Mozart, de exemplu, și până la Queen, Coldplay, Pink Floyd, Michael Jackson, ceea ce pentru un pianist este foarte special dar va fi incitant, cred, și pentru publicul larg. 

 

Ce aducem nou în acest început de festival este că, pe același loc cu artistul muzician vor sta lucrări de artă plastică . În jurul pianului vor fi douăsprezece șevalete, cu lucrări pe care le va expune Vasile Mureșan, cunoscut de iubitorii artei plastice ca Murivale. Expoziția se numește Flori din grădina de la km 0. Sunt lucrări din anul 2017, în care explozia de culoare vine în urma faptului că Murivale a fost inspirat de florile din curtea casei sale, el  stând chiar în spatele Bisericii Sf.Gheorghe, deci la kilometrul zero al Bucureștiului.

La aceste evenimente se pot obține invitații , scriind pe adresa asociatiaprovalores@gmail.com.

AUDIO

*****


Etichete exclusiv radiocalendar culturalLaurence MeiffretGenica AthanasiouBucovinaBasarabia

Articole cu teme similare:

Recomandarile editorului:

X

Candidaţii la preşedinţia Comisiei Europene participã la o dezbatere Eurovision, la Parlamentul European - Video Live