Călătorii prin tață. Mănăstirea Caraiman
În oraşul Buşteni, la poalele munţilor o mănăstire ridicată relativ recent atrage an de an mii de turişti.
Articol de Constanţa Comănici, 28 Aprilie 2016, 18:35
Lăcaşul de cult este rodul muncii părintelui Gherontie Puiu şi a călugărilor, pe care i-a inspirat.
Fiecare din noi și-ar dori ca visul să devină realitate. În orașul Bușteni, visul unui monah a devenit realitate într-una dintre cele mai frumoase mănăstiri de pe Valea Prahovei - Mănăstirea Caraiman. Nici măcar 20 de ani nu au trecut de când părintele Gherontie Puiu, aflându-se bolnav în spital după un accident cardio-vascular , o visează pe Maica Domnului, care îi spune „Vei găsi un brad cu şase ramuri, lângă o apă curgătoare, pe un plai de unde se vede marea Cruce. Acolo să faci mănăstirea!”. Bradul cu șase ramuri sălășluiește în poiana întinsă, înconjurată de pădure de la poalele Bucegilor, iar din 2000, când patriarhul Teoctist aproba ridicarea Schitului Caraiman, cu hramul Înălțarea Sfintei Cruci, într-un timp scurt la scara istoriei - opt ani -, părintele Gherontie Puiu, călugării pe care i-a inspirat, dar și oameni simpli au ridicat biserica de lemn, biserica mare, chiliile , centrul social pastoral Sfânta Cruce și un spațiu de cazare cu o sută de locuri.
În fiecare dimineață, cei ce au bucuria de a intra în acest lăcaș de cult pot asculta clopotele, care te îndeamnă la rugăciune....și văd cum omul și natura și-au dat mâna. Sus , la aproape 2300 de metri se zărește crucea Caraiman, construită în anii 1926-28 în memoria eroilor căzuți în Primul Război Mondial, aici, jos la 900 de metri, vezi crucile de pe biserici, ridicate prin efortul unor preoți și călugări cu credință în Dumnezeu. O mică fermă cu iepuri, măgăruși, păuni și rațe care se plimbă nestignherite pe pajiște sunt bucuria copiilor, cărora nu de puține ori călugării le povestesc fapte din Biblie.
La centrul social sunt adesea cazați copii sărmani, iar până în 2013 în timpul verii, printr-un proiect european mănăstirea îi primea în vacanță aici. Cântecul păsărilor din pădurea care înconjoară mănăstirea, explozia de verde și rugăciunea pe care o poți rosti în biserici îți dau o stare de bine și te fac să mai speri în puterea omului de a construi ceva durabil. În biserica mare, îi puteți vedea, printre altele, pe sfinții din spațiul românesc, iar afară, și-a găsit odihna veșnică Părintele Gherontie Puiu, care în 2014 a fost chemat la Domnul la vârsta de 81 de ani. Acum visul său este dus mai departe de cei ce l-au cunoscut, iar orice pelerin, aflând povestea schitului Caraiman îi simte măreția.
Audio:
