Cafeaua

Se zice că ar fi pe locul doi după petrol din punctul de vedere al importanţei economice. O fi, nu zic nu... Însă dacă e să mă iau după ordinea priorităţilor cotidiene... greu mi-ar putea cineva demonstra că şi-ar începe ziua mai degrabă cu petrol decât cu... cafea! Plus că, la câţi indivizi îşi completează tabietul matinal cu tutun, ar fi şi riscant...

Deţinând însă cam acelaşi statut ca şi tutunul (de „drog legal” adică) şi având şi ea la rândul ei o grămadă de efecte negative (inclusiv sevraj!!!), cafeaua e totuşi mult prea puţin nocivă ca să auzi de campanii mediatice îndreptate împotriva ei, de activişti ultrasenzoriali care să facă bube pe creier când îi simt aroma, ori de hoarde întregi de abstinenţi pocăiţi care-şi încep întrunirile ritualice cu „Salut! Mă cheamă Soarbe-Zeamă şi n-am mai consumat cafea din clasa a III-a”.

Cafeaua – se zice – o descoperire etiopiană, conform zecilor de site-uri dedicate pe internet în prezent, este produsă în peste 50 de ţări de pe glob, în top situându-se Brazilia cu aproape o treime din producţia mondială. Pomenita Etiopie, dar şi Vietnamul, Indonezia, Columbia, Mexicul, India, Guatemala, Hondurasul ori Uganda au şi ele rezultate deloc neglijabile. De cealaltă parte, la secţiunea consumatori,clasamentul ţărilor în care dispar cele mari cantităţi arată cu totul altfel – SUA, Germania, Franţa, Japonia şi Italia conduc detaşat, deşi niciuna dintre ele nu are vreo plantaţie pe propriul teritoriu, în afară de, probabil, câţiva iubitori ai plantelor de apartament care şi-or fi aclimatizat vreun copăcel firav în ghiveci.

Surpriza totală apare la capitolul... cantităţi îngurgitate! Conform mediei anuale, podiumul este ocupat de Finlanda – 12 Kg pe cap de locuitor, urmată de Norvegia cu aproape 10 şi Islanda cu 9 Kg de persoană anual. Românii ţin pe creştet (adică în ceşti, căni şi alte incinte) o medie de 2,3 Kg de boabe transformate în cafea şi se încadrează astfel în grupul ţărilor cu consum moderat. Asta până nu mă număr pe mine şi pe alţi câţiva cunoscuţi, care parcă am supt cafea în loc de lapte în... perioada incipientă a vieţii.

Cu atâtea specialităţi prezente astăzi în orice restaurant, cofetărie sau... cafenea care se respectă până la a-i ameţi pe clienţi (de nu mai ştii exact care-i diferenţa dintre „latte” şi „macchiato”, dintre „normal” şi „regular” ori dintre „turcească” şi „arăbească”) şi cu nenumărate soiuri de maşinării făcătoare de cafea, cea mai eficientă din toate punctele de vedere (şi mai ales din al meu) rămâne aia făcută la ibric, lesne de potrivit după gustul, îndemnarea şi... tabietul fiecăruia.