Busuiocul – iarba regilor

Iarba regilor – busuiocul, fericeşte pe oricine şi-l amestecă în bucate şi-l sporeşte în iubire.

A apărut deja. Bucuraţi-vă de el cât e proaspăt şi crud.

Frunzele şi florile lui desfăcute în salatele de roşii, ardei, castraveţi, varză sau vinete, în untoasele creme de brânză le preface în delicatese unice şi în ... leacuri de dragoste ...

Dacă e însoţit şi de mentă, atunci descătuşează izvoarele iubirii şi ale binevoirii.

Parfumul busuiocului devine de-a dreptul îmbătător în salatele de fructe îndulcite cu miere.

Busuiocul înmiresmează vinul roşu dulce şi face să se coboare o bucurie divină în toate mădularele.

Soldaţii lui Alexandru cel Mare trebuie că au simţit-o din plin. Ei au adus busuiocul în Grecia, când s-au întors din campania în India.

Poate chiar Alexandru cel Mare l-a numit buruiana regilor, în greacă basilicon (βασιλικόν), de unde vine în româneşte (prin latină, basilicum) busuiocul.