Pe scurt:
Ascultă Radio Romania ActualităţiAscultă Live Acum: MATINALII ... DE WEEK-END (Continuare) Duminică, 17 Noiembrie

Cele mai citite

Articole recente

Arhiva Emisiuni

Autor

Ioana Stătescu

18 Mai 2010
Vizualizari: 1017
Comentează add

Comentariu de Ioana Stătescu prezentat de Costin Enache

Blogtrotter Blogtrotter - Conține audio

ioana-statescu

 

Mărturisesc că mi-a fost greu să aleg dintre zecile de cronici şi (pseudo) cronici care au invadat blogosfera imediat după terminarea concertului AC/DC şi asta pentru că am fost acolo şi trebuie să recunosc că este greu de descris în cuvinte, fie ele alese, acea dezlănţuire de forţe. 
 
La o primă… “vedere”, s-a lăsat cu guri căscate, tahicardie galopantă, febră musculară în jurul gâtului, răguşeli şi zâmbete de mulţumire şi încântare pe feţele acelora care au bifat, după ziua de duminică, un vis împlinit.
 
Ca un ultim omagiu şi ca ultimă zvâcnire a poate celui mai important eveniment al anului pentru rockerimea de pe la noi, am adunat din rândul blogerilor care au fost la concert aşteptări, impresii şi reacţii mai mult sau mai puţin adverse de după eveniment.
 
Iordăchescu descrie în câteva cuvinte atmosfera de la spectacol pe blogul său, www.iiordachescu.ro. “AC/DC a unit generaţii şi a reunit mentalităţi diferite într-o Piaţă a Constituţiei neîncăpătoare. Am văzut copii de 10 ani aduşi de părinţi, probabil primind prima lecţie de rock, alături de seniori de 60+ care îşi retrăiau în transă, cu ochii închişi, clipele de glorie, pe muzica celor care le-au zguduit tinereţile.”
 
“Este dimineaţă şi sunt ruptă, scrie Irina la mai-sa-fie.blogspot.com. Am gâtul, mâinile, capul şi picioarele înţepenite. Nici voce nu mai am, dar nu mai contează. Acum am ajuns acasă, am muzica peste tot: în inimă, în sânge, în haine, în ghiozdan, în creier şi pe maieul negru care s-a rupt. Nici nu ştiu ce cuvinte să folosesc. A fost... perfect!” 
 
Adela împărtăşeşte şi ea cu cititorii blogului său, dekyky.blogspot.com, experienţa concertului AC/DC. “16 mai 2010 o să rămână în istoria multora ca o zi specială, deoarece pentru mulţi, probabil şi pentru mine, concertul AC/DC o să rămână un eveniment unic în viaţă! Un lucru ştiu: şi acum am pielea ca de găina de la concert. Nu mai contează că am facut cu microbuzul 18 ore cel puţin dus-întors, sau că am febra musculară la maini şi la picioare de merg ca teleghidată şi că gâtul e o chestie dureroasă care stă între cap şi umeri ...” 
 
În cazul în care nu aţi fost la concert şi încă nu v-aţi lămurit ce-aţi pierdut şi de ce ar fi meritat să fiţi acolo, aflaţi de la Răzvan, pe lakeoftears.wordpress.com: “A meritat în primul rând ca un semn de respect față de activitatea prodigioasă a “băieților” de la AC/DC. Apoi, a meritat din punctul de vedere al fanului, al aceluia care apreciază un gen de muzică, o trupă, și care visează să îi asculte live. A meritat din punctul de vedere pur egoist al satisfacției, al plăcerii produse atât de reprezentația muzicală, cât și de prestația de scenă, de show-ul oferit.”
 
 

Etichete AC/DCblogtrotter.

X

Candidaţii la preşedinţia Comisiei Europene participã la o dezbatere Eurovision, la Parlamentul European - Video Live