Atracţii europene: Alhambra

Apogeul ahitecturii maure in Spania este Palatul Alhambra şi grădinile sale.

Se află în Granada şi pentru turişti este una dintre destinaţiile de maxim interes.

Construcţia lui a început în 1238. Alhambra sau castelul roşu, nume sugerat de zidurile din piatră şi lut stacojiu - este vizibil din orice parte a oraşului.

Turnurile îi răsar dintr-o mare de verdeaţă, pe vârful unei coline cu pante abrupte.

Este alcătuit din patru zone: o fortăreaţa militară (în care încăpeau cândva 40 de mii de oşteni) este partea cea mai veche; urmează splendidul palat Nazrid (pentru care trebuie să faci rezervare dacă vrei să-l vezi în interior, timp de numai o jumătate de oră), apoi palatul de vară Generalife şi palatul în stil renascentist construit de Carol Quintul.

Toate sunt legate de o grădină luxuriantă, în care heleşteie şi fântânii răsar din labirintul parfumat de caprifoi, iasomie, trandafiri şi mirt.

Nu întâmplător Nazrid a intrat în legendă drept palatul desfătărilor.

Susurul fântânilor din curţile interioare te însoţeşte printre şirurile de coloane zvelte, pe sub bolţi acoperite cu mozaicuri aurite şi arabescuri capricioase, spre Curtea Leilor, un patio unde 12 lei de piatră susţin bazinul fântânii pe care este sculptat un poem despre frumuseţea grădinii şi a jocurilor de apă.

Urmează Salonul Ambasadorilor, cu tavanul acoperit de opt mii de casete sculptate în lemn de cedru şi pereţii decoraţi cu stucaturi considerate capodopere.

În Sala celor două surori intri printr-un portic bogat ornamentat în încăperea luminoasă, pardosită cu marmură albă, pe care au călcat paşii frumoaselor maure din harem.

Cândva, Alhambra era un oraş cu patru porţi de acces, 23 de turnuri de apărare, şapte palate, ateliere, băi, şcoali şi moschei.

Viaţa pulsa atunci ca şi astăzi când, în vacarmul turiştilor, cu greu îţi găseşti un colţ liniştit să meditezi la gloria apusă şi la farmecul legendelor pe care le mai şoptesc fântânile palatului oriental, intrat din 1984 în Patrimoniul Mondial UNESCO.

AUDIO: