Anamaria Ionescu – o Agatha Christie de România?

„Un om foarte bun şi cald. Un personaj interesant şi o visătoare… asta, crede-mă, vine de la o mare cititoare de Science Fiction, care zace in mine” – sunt cuvintele unei persoane dragi mie şi se referă la Anamaria Ionescu o scriitoare plină şi savuroară, misterioasă şi activă, în realitate, o femeie completă din zilele noastre şi foarte apropiată sufletului meu.

Pe Anamaria Ionescu o ştiu de mai bine de 10 ani şi în toţi aceşti 10 ani m-a surprins mereu, reinventându-se cu o viteză spectaculoasă, cu mult mai mare ca aceea a societăţii în care trăim, dar care se revendică cu mândrie parcă de răzeş dintr-o trandiţie ancestrală.

Până acum vreo 7 ani, nimic în mine nu ar fi bănuit că femeia zâmbitoare şi cârcotaşă permanent, despre care doar de la alţii am aflat că ar avea şi ea grijile, problemele şi micile sale drame, ar manifesta o astfel de înclinaţie fabuloasă pentru scris. Cărţile ei se desprind din realitatea înconjurătoare, după cum ea însăşi mi-a mărturisit, iar sursă de inspiraţie îi sunt oamenii în rolurile lor din viaţa cotidiană.

"Foarte mulţi dintre cunoscuţii mei, persoane chair apropiate s-au recunoscut în cărţile mele. Unii dintre ei au fost şi supăraţi pe mine pentru deznodămintele povestirilor , care nu au fost cele pe care le aşteptau sau le cunoşteau ei, dar s-au obişnuit cu ideea că există riscul ca atunci când răsfoiesc o carte scrisă de mine, să recunoască lucrurile pe care le-au spus sau le-au făcut... de ce nu? ... aspectul lor sau al cunoscuţilor lor. Din fericire, am prieteni şi rude care apreciază creaţia şi cred că undeva în sufletul lor s-au bucurat să fie în paginile unei cărţi, chiar şi aşa sub alte nume şi cu alte poveşti”...

Un nou început... O viaţă nouă!

Debutul literar şi l-a făcut acum 6 ani în cadrul rubricii "Luxul lecturii" a revistei Atac, cu nuvela "Călătorie în familie".

Un an mai târziu, -a apărut la Târgu Mureş un volum de proză scurtă „Camera Obscură”, pentru ca în 2013 să publice „Pe cine nu laşi să moară”.

În acelaşi an în care a lansat şi prima sa colecţie de proză scurtă s-a aflat şi printre laureaţii concursului de literatură "Agatha Grigorescu Bacovia" din Mizil, iar premiul primit a fost pentru nuvela "Confesiune".

„A fost o surpriză. Editorul meu, Nicolae Băciuţ de la Târgu Mureş, unde am editat prima carte, a trimis povestirea respectivă la concurs şi m-am bucurat să văd că oamenii care au o profesie în a scrie cărţi au apreciat-o pe a mea, mai ales că este una foarte dragă sufletului meu”.

De altfel, ea a mai publicat în revista literară "Fereastra" şi are apariţii literare frecvente în "Vatra Veche" din Târgu Mureş şi în Revista de suspans.

Anamaria Ionescu - un om în căutarea aventurii

Anamaria Ionescu este licenţiată în drept şi lucrează la Radio Antena Satelor.

Este fiica jurnalistului Mihai Ionescu, realizator al emisiunilor "Acasă la..." (transmisă cândva pe TVR) și "De toate pentru toți" (de la Radiodifuziunea Română), dar și autor al volumului de memorialistică jurnalistică "Hoțul de chipuri".

În viaţa de zi cu zi, ea se declară o pasionartă înrăită a cărţilor şi filmelor poliţiste şi science fiction.

„Am microbul de a scrie într-o perioadă în care ca să poţi să scoţi o carte mai mult investeşti decât câştigi. Asta este! Fiecare cu pasiunile lui”.

Dacă este s-o întrebi pe ea, afli că „în spatele omului care se află pe o copertă de carte, e pur şi simplu o fiinţă umană normală cu viaţă normală, cu serviciu, cu probleme... De citit, citesc foarte mult romane de spionaj, poliţiste, science fiction-uri – tot ce presupune acţiune şi evadare într-o altă lume a altcuiva, dar nu a noastră. Lumea în care eu evadez este cea în care mi-aş şi dori să trăiesc ... cu acţiune, dragoste, tristeţe, urmăriri şi cu de toate”...

Admite însă că viaţa ei nu se rezumă la pagini de carte scrise de ea sau doar citite de ea. Această dublă ipostază care presupune totuşi şi un echilibru nu este valabil – dacă e s-o asculţi pe ea – în situaţia altor pasiuni.

„Îmi place foarte mult muzica rock... s-o ascult! Slavă Domnului că nu o şi cânt că aş speria vecinii... Îmi place viaţa, în general şi călătoriile...”

Viața ei se-mparte între litere şi vorbe meşteşugite

În prezent, Anamaria Ionescu are acum în lucru două romane, penrtru că aşa cum spune chiar ea, nu a putut nicioadă să scrie doar unul singur, ci două sau mai multe. Unul dintre ele reprezintă debutul unei serii de personaj, un roman cu o uşoară tentă poliţistă, iar cel de-al doilea este povestea unei familii, care începe uneva înainte de anul 1989 şi se termină destul de mult după.

În privinţa datelor lor de lansare, autoarea se arată rezervată, sau modestă, ţinând cont desigur de ritmul ei de scriere.

„Sper ca măcar una dintre cărţi să o pot scoate până în luna august când este Festivalul Mysterian Thriller în România, ca să pot să marchez evenimentul pentu că va coincide cu un congres al scriitorilor de Mysterian Thriller, unde se vor aduna colegi scriitori – dacă pot să-i numesc aşa – din Străinătate, dar şi edituri".

Dincolo de lumea cărţilor, Anamaria Ionescu apreciază că zilele ei sunt „destul de dezordonate”, pentru că nu are niciodată un program foarte riguros.

„În principiu, programul este în funcţie de emisiunile pe care le am la radio şi nopţile, în mare parte, sunt dedicate scrisului. De dormit nu prea mai dorm; poate un pic dimineţile! Recunosc că am norocul să am emisiuni seara şi atunci pot să mă odihnesc până mai târziu. Mi-ar plăcea să pot trăi din scris, însă. Din păcate, în România, în momentul de faţă, asta nu se poate”.

A descoperit la străini noi înţelesuri pentru proza sa

Într-o eră în care cititul a devenit un lux, iar ea încă şi-l permite pe acela de-a scrie, Anamaria Ionescu crede că nu totul este pierdut. Atâta de mult înfierata generaţie nouă care se dovedeşte departe de lectură, ar putea avea o şansă.

„Cred că este important pentru tineri, mai ales să vadă că eşti un om normal fără prea multe fiţe, care vorbeşte, este dispus să le răspundă la întrebările lor, trăieşte în lumea în care trăiesc şi ei, ca să poată simţi cu adevărat că literatura este şi despre ei. Atunci şi numai atunci, probabil, vor citi mai mult.

Anamaria Ionescu îşi mai aminteşte de dificilul şi totodată fericitul moment al apariţiei câte unei recenzii.

Mărturiseşte că nu o singură dată i s-a întâmplat să descopere la alţii înţelesuri pe care ea iniţial nu a le-a dat paginilor sale.

Pe de altă parte, într-o puternică pornire estetică, nu se dă înlături nici de la a presupune că acest lucru este valabil în cazul mai multor scriitori.

„La unele dintre înţelesurile care le-au fost atribuite cărţilor mele, în recenzii, am zâmbit, dar altele m-au întristat puţin. Până la urmă, nu putem plăcea tuturor şi asta am simţit-o pe propria piele. Eu sunt un om destul de egoist şi de egocentrist cu creaţiile mele şi tind să le menţin la ceea ce am crezut eu iniţial, dar am apreciat şi alte puncte de vedere.

"Literatura este în fond ca şi pictura; fiecăruia îi exprimă ceea ce vrea să vadă în ea.

"Este o artă, dar este şi o marfă şi ceea ce trebuie să înţelegem noi, cei implicaţi în fenomen, este că literatura se vinde ca orice altă marfă. În consecinţă, până când nu vom învăţa să o vindem nu vom avea succes”, spune Anamaria Ionescu.

Audio: Ascultaţi un interviu cu scriitoare Anamaria Ionescu despre tentaţia cititului şi a scrisului, dar şi despre nevoia de a-ţi antrena mintea într-un astfel de algoritm cu litere, indiferent unde sunt ele stocate: într-o bibliotecă mare, greoaie şi prăfuită sau pe Internet.