Amintiri din copilarie

“Marea cursă”, “Comoara din Lacul de Argint” ori “Sunt timid dar mă tratez” au fost câteva dintre recordurile copilăriei mele, în care cinematograful a deţinut, alături de cărţile de poveşti şi poveştile de război ale bunicilor, monopolul preocupărilor extra-joacă. Nu contau nici şobolanii de la cinema “Arta”, nici cornetele cu ac înfipte în ecranul de la “Mioriţa” şi nici ce film îţi plăcea; important era de câte ori îl vedeai! Biblia copilăriei mele a fost “Scânteia” de luni; sau “România Liberă”, nu mai ţin minte exact... Singura pagină care mă interesa era aia cu cinematografele: trebuia să ştiu de la prima oră unde s-a mutat “Racolarea”; ce rulează la “Bucureşti”, un soi de Mecca al cinematografelor capitalei – pentru că avea două balcoane (unul peste altul); dacă a apărut un nou episod din “Războiul Stelelor” ş.a.m.d.

Mărturisesc că n-am nicio amintire legată special de 1 iunie; poate să ne fi dus o dată cu şcoala la Palatul Pionierilor, că venea tovarăşu'... Şi atunci, ca şi acum, de 1 iunie conta cu totul altceva decât copiii. Pe cei din generaţia mea însă nu-i prea interesa... Ne vedeam de copilărie în orice condiţii. Nu sunt la curent cu preocupările copiilor din ziua de azi, dar le ştiu pe cele ale puterii, opoziţiei şi ale restului societăţii. Nu cer nimănui să uite de probleme; dar măcar pentru o zi putem face un armistiţiu. Şi dacă tot n-avem prea multe să le oferim – înţeleg, criză, austeritate, etc. – le putem spune măcar o poveste: a copilăriei noastre; pe care de-atâta îndârjire, stress şi grijă am cam uitat-o şi noi înşine... Chiar nu mai ştiu de câte ori am văzut “Back to The Future”... de 14 sau de 15 ori? Ori era pe video? Nici asta nu mai ţin minte... Parcă de 15 ori... Şi parcă pe video totuşi...