Alexandru Zub

Între Bucuresti şi Iaşi, cu gândul la datele şi stările de spirit ce au făcut posibilă Unirea de la 1859, profesor doctor academician Alexandru Zub vădeşte existenţa unui proiect de la care istoricul nu s-a abătut nici o clipă, proiect de amploare în care investigarea şi punerea în valoare a operei înaintaşilor are o valoare programatică.

Exemplul istoricilor moldoveni, mai ales, a rodit în opera unui continuator pe măsură: Kogălniceanu, cu o foarte amplă bibliografie, prefigurînd îndeaproape masiva monografie în care a spus tot ce se putea spune despre acest mare deschizător de drumuri şi care a pregătit ediţia de opere istorice; A.D. Xenopol, epuizat, la rîndul lui, într-o bibliografie şi într-un studiu, de fapt o biografie intelectuală ce îi restituie marile merite acestui predecesor adesea nedreptăţit; Pârvan, probabil cel mai îndrăgit maestru, documentat şi el într-o bibliografie.

Alături de aceştia sunt învăţătoarea şi ceilalţi dascăli ai săi, exemplul lui Mihai Eminescu sau al lui Ciprian Porumbescu - legat de sărbătorirea lui Ştefan cel Mare şi deloc întâmplătoare condamnarea din 1957 a tânărului pe atunci Alexandru Zub...într-un dialog dedicat momentului ce a marcat debutul construcţiei moderne a Romaniei- 24 ianuarie 1859.

Redactor Mihaela Helmis.

Audio: Ediţia din 24 ianuarie.