Pe scurt:
Ascultă Radio Romania ActualităţiAscultă Live Acum: OAMENI CARE MIŞCĂ ROMÂNIA Marţi, 17 Mai

Cele mai citite

Articole recente

Emisiuni

Autor

Radu Dobriţoiu

25 Martie 2012
Vizualizari: 2308
Comentează add

Vladimir Putin din nou preşedinte.

Alegerile prezidenţiale din Rusia

radu-dobritoiu

Vladimir Putin. Foto Arhivă.

Realizator Radu Dobriţoiu, producător Nicu Popescu, transcriere Rador.

Realizator: Radu Dobriţoiu - Bună seara! O ediţie dedicată alegerilor prezidenţiale din Rusia şi revenirii la preşedinţia lui Vladimir Putin. Bun găsit, la Euroatlantica, vă spune Radu Dobriţoiu, cu o temă complexă, aşadar, pe care o voi analiza, în această seară, cu trei invitaţi. În Studioul 31, alături de mine, se află domnul Dorin Matei - doctor în istorie, redactor-şef al prestigioasei publicaţii Magazin Istoric, specialist în istorie contemporană. Bună seara, domnule Dorin Matei.

Dorin Matei: Bună seara! Mulţumesc pentru invitaţie!

Realizator: Bine aţi revenit la Euroatlantica. Voi avea legătura, prin telefon, cu deputatul UDMR, Attila Korodi, preşedintele Comisiei de Politică Externă, din Camera Deputaţilor, şi cu generalul locotenent în rezervă Corneliu Dobriţoiu, fost secretar de stat pentru politica de apărare şi candidat pentru portofoliul de ministru al apărării, din partea USL. Colegele din regia de emisie - Ileana Băjenaru şi Mirela Drăgan - îmi confirmă că avem legătura cu domnul Attila Korodi, preşedintele Comisiei de Politică Externă, din Camera Deputaţilor. Bună seara, domnule deputat.

Attila Korodi: Bună seara.

Realizator: Mulţumiri, pentru că aţi acceptat invitaţia la emisiune. Suntem în direct, şi cu generalul Corneliu Dobriţoiu. Bună seara, domnule general.
Corneliu Dobriţoiu: Bună seara, dumneavoastră şi invitaţilor dumneavoastră.

Realizator: Bine aţi revenit la Euroatlantica! Mulţumiri pentru participare.

Corneliu Dobriţoiu: Pentru puţin.
Realizator: Domnilor invitaţi, aşadar, alegeri cu final aşteptat, în Rusia, şi o nouă rocadă, între Dmitri Medvedev şi Vladimir Putin. Vă propun să ascultăm, pentru început, un fragment din declaraţia făcută, în apropiere de Kremlin, de către Vladimir Putin, care îşi declara victoria, în faţa mulţimii de oameni, avându-l alături pe Dmitri Medvedev.

Vladimir Putin: Le mulţumesc tuturor celor care au spus "da", pentru o mare Rusie. Vă întreb, din nou, dacă vom câştiga. Am câştigat. Am câştigat, într-o luptă corectă şi cinstită, dar nu a fost doar pentru alegerea preşedintelui Rusiei. A fost un test foarte important, pentru noi toţi, pentru tot poporul nostru. Am demonstrat că nimeni nu ne poate spune ce să facem. Nimeni şi nimic. Am răspuns dorinţei poporului, pentru schimbare. Suntem capabili să ne salvăm singuri, de provocările politice, care au un singur ţel: să distrugă
Rusia şi să submineze puterea.

Realizator: Domnilor invitaţi, domnule deputat Attila Korodi, încep cu dumneavoastră. Ce semnificaţie credeţi că are, pentru evoluţia în viitorul apropiat şi pe termenul mandatului preşedintelui Putin, această realegere a lui Vladimir Putin, în fruntea Rusiei?

Attila Korodi: Din păcate, pot să vă spun că nu aduce o schimbare radicală. Poate, într-un anumit fel, înseamnă o /.../ a poziţiei Rusiei, pe politici regionale şi internaţionale. Cred că, mai degrabă, sistemul administrativ rusesc, -nu pot să-l numesc altfel - a dorit nu numai o continuitate, ci o predictibilitate, pentru că, sincer, trebuie să spunem radioascultătorilor,
Rusia, chiar dacă vorbim de alegeri, alegeri libere, nu vorbim de o democraţie devsăvârşită, vorbim de o putere importantă, o superputere, unde interesele Rusiei dictează ca administraţia ţării să fie una rigidă şi pe o traiectorie foarte predictibilă, fără schimbări radicale. Eu cred că realegerea lui Putin, ca preşedinte al Rusiei, intră în această ecuaţie. Singura problemă care se pune şi care se observă - am citit analize internaţionale, dar şi analişti români subliniau, totuşi - ceea ce nu realizează administraţia Putin este acela că, undeva, vocea străzii, care este foarte puternică, chiar dacă nu din
punct de vedere electoral, trebuie cumva ascultată şi, în anumită măsură, introduse, în politica de stat, doleanţele oamenilor. Este greu. Până la urmă, vorbim de un fel de conflict, între o democraţie, societate deschisă şi o administrare a unei superputeri, poate, chiar dacă vorbim de o Rusie deschisă, dar, cu anumite nuanţe, care seamănă, mai degrabă, cu China.
Realizator: Domnule general Corneliu Dobriţoiu, într-un articol electoral, publicat în cotidianul Moskovskie Novosti, Vladimir Putin se referea şi la relaţia pe care o va continua cu Statele Unite şi, bineînţeles, cu NATO, şi scria că va evalua unele asepecte ale comportamentului SUA şi NATO, care nu se înscriu în logica dezvoltării contemporane, ci se bazează pe stereotipuri ale gândirii în bloc. Toţi înţeleg la ce mă refer - scria, atunci, Putin - este vorba de extinderea NATO, inclusiv de desfăşurarea unor noi elemente ale infrastructurii militare şi planurile privind crearea sistemului de apărare antirachetă, în Europa. Ce ne puteţi spune, din acest punct de vedere, privind predictibilitatea lui Putin, în privinţa acestor relaţii, cu NATO, Statele Unite şi, bineînţeles, la mijloc fiind şi România ?
Corneliu Dobriţoiu: Putin, ca în primele lui mandate, după cum foarte bine ştiţi, s-a lansat într-o retorică foarte agresivă, vizavi de extinderea NATO, către Răsărit, către graniţele Rusiei, retorică, mă rog, nesprijinită de argumente geostrategice foarte puternice, având în vedere faptul că ţările invitate la aderare nu erau puteri nucleare şi nu sunt puteri nucleare - pe de o parte; pe de altă parte, retorica aceasta a venit doar pentru a satisface dorinţa de a-şi pune în valoare rolul messianic, pe care îl are, pe care consideră că-l are, în aşa fel, încât să ofere poporului mirajul grandorii de altă dată. Despre agresivitatea extinderii NATO, nici nu poate fi vorba, pentru că istoria nu se mai poate repeta, la cotele perioadei interbelice, care au generat cel de-al Doilea Război Mondial.

Realizator: Poate avea în gând, aici, Putin, Ucraina?
Corneliu Dobriţoiu: Putin, la ora actuală, cred, după cum a şi promis în campanie, obiectivele lui sunt să restabilească zona de influenţă, în spaţiul fostelor republici sovietice, şi chiar să desfăşoare o politică agresivă internaţională, în scopul reinstaurării unui sistem multipolar.
Realizator: Domnule Dorin Matei, revin la acest articol electoral, publicat de Vladimir Putin, în care avertiza că securitatea globală poate fi asigurată doar împreună cu Rusia şi nu slăbind poziţiile geopolitice ale acestei ţări. Şi, de asemenea, aş dori să vă referiţi şi la acest interes al Rusiei pentru ca Ucraina să nu intre în NATO. Ne aducem aminte, în urmă cu câţiva ani, Ucraina şi Georgia - atunci, Ucraina era foarte avansată în negocierile de aderare la Alianţa Nord-Atlantică, din aceste perspective, şi al fostului mandat şi al dorinţelor lui Putin şi privind prin prisma istoriei contemporane, în care dumneavoastră sunteţi specialist, ce ne puteţi spune?
Dorin Matei: Înainte de a vă răspunde direct la întrebare, am să invoc, aici, pe filosoful rus, Berdeaev, care spunea că Rusia e o entitate aparte şi că sufletul rusului e împăţit în două, între Est şi Vest. Dacă însumăm puţin procentele cu care a câştigat alegerile Putin, cu cele obţinute de Ziuganov şi de Jirinovski, obţinem o cifră, care se apropie de 90%. Deci, din punctul ăsta de vedere, s-ar părea că sufletul rusului e încă foarte mult către Est şi foarte puţin către Vest. În acelaşi timp, însă, pornind de la ce spunea domnul deputat Korodi, semnele unor schimbări se văd şi, atât cât sunt în stare, liderii de la Kremlin ţin puţin cont de ele, totuşi, pentru că, spre deosebire de alte dăţi, cu o seară înainte de alegeri, preşedintele Partidului Republika, Rîjkov, a primit acceptul de a vorbi la Televiziunea de stat Moscova, despre fraudarea alegerilor. De asemenea, cea mai putenică prezenţă mediatică după alegeri, în seara alegerilor, a avut-o Prohorov, sigur, un om creat de Putin, care reprezenta liberală a societăţii ruse, şi care s-a plimbat, aproape la toate posturile. Deci, se pare că Putin a înteles, totuşi, că ceva-ceva trebuie să dea şi opoziţia. Au apărut şi speculaţii că nu l-ar mai pune pe Medvedev prim-ministru şi probabil că sunt puţine şanse să-l pună pe Prohorov prim-ministru, dar au apărut şi astfel de speculaţii.

Realizator: Şi din perspectiva politicii externe, pentru că aceasta...

Dorin Matei: Dar şi pentru a potoli anunţatele proteste de după alegeri. Dacă luăm presa din ţara, care se presupune că în Europa este cea mai apropiată Rusiei, presa din Germania, aproape toate ziarele vorbesc de începutul sfârşitului regimului Putin. Sigur că, în Rusia lucrurile se petrec cu o anumită viteză, care trebuie calculată la dimensiunile ţării.
Realizator: Şi în fragmentul, pe care l-am dat noi mai devreme, Puţin vorbea de o schimbare, acum nu ştim ce înseamnă această schimbare.
Dorin Matei: Nu ştie nimeni, nu ştie nimeni ce înseamnă şi, iarăşi, comentariile occidentale vorbeau de faptul că, dacă nu a făcut în 12 ani reforme, e greu de crezut că le face în următorii şase ani. revenind însă la întrebarea dumneavoastră privind o zonă care ne interesează foarte mult, cea a Ucrainei...
Realizator: Şi securitatea continentală şi globală, numai alături de Rusia şi nu fără Rusia.
Dorin Matei: Asta nu neagă nimeni.
Realizator: Şi NATO i-a întins o mână Rusiei, să ne aducem aminte, şi Statele Unite.
Dorin Matei: Ştiţi, dincolo de retorica asta electorală, ruşii şi americanii fac afaceri în continuare foarte bine în Afganistan, nu au nicio problemă să coopereze, ruşii cooperează foarte bine cu americanii în Golful Piersic în stârpirea pirateriei.
Realizator: Sigur că da şi putem vorbi, de asemenea, de o relaţie dintre Rusia şi UE pe două planuri, şi anume: una continentală şi una ...
Dorin Matei: Eu aş îndrăzni să vă contrazic: Rusia nu are o relaţie cu UE, Rusia are relaţii cu ţări din UE.
Realizator: Asta voiam să spun, un plan care este mai rece şi mai îngheţat la nivel continental şi...
Dorin Matei: Ignoră, ignoră UE ca entitate şi are relaţii cu ţări din UE.
Realizator: Franţa, Germania şi Italia, în mod...
Dorin Matei: Exact.
Realizator: Asta voiam să spun, iată şi... Şi să revenim, daor foarte un pic, la Ucraina, înainte de a asculta o corespondenţă, chiar de la Moscova.
Dorin Matei: Cred că problema intrării Ucrainei în NATO nu e de foarte mare actualitate în momentul ăsta. A fost înaintea summitului de la Bucureşti, unde se spera că Ucraina şi Georgia vor primi acel plan de.. "road maps",
Realizator: Da, road maps.
Dorin Matei: ... şi nu s-a întâmplat şi cred că ceea ce se întâmplă la ora actuală în Ucraina să sperăm că doar a temporizat, nu a înlăturat definitiv problema aderării Ucrainei la NATO.
Realizator: Şi ce se întâmplă, de vreun an şi jumătate -doi, în Ucraina şi, mai ales, între partea de vest a Ucrainei şi partea de Est a Ucrainei.
Dorin Matei: O linie mai dură, în politica externă a Rusiei, enunţată de Vladimir Putin, demers ce va fi susţinut de un program amplu, de reînnarmare. 800 de miliarde de dolari urmează să fie investiţi, în următorii 10 ani, pentru reînarmarea Rusiei. Despre principalele obiective ale preşedintelui Vladimir Putin, are mai multe informaţii corespondentul nostru special, la Moscova, Alexandru Beleavski.

Corepondenţa din Moscova - reporter, Alexandru Beleavski:

Preşedintele ales al Rusiei, Vladimir Putin, a conturat direcţiile politicii sale externe şi în domeniul apărării şi securităţii, în trei ample articole-program, publicate în perioada noiembrie-februarie. Tonalitatea articolelor poate indica o linie mai dură, în politica externă, susţinuţă şi de un amplu program de reînarmare: 800 de miliarde de dolari, destinaţi, în următorii 10 ani, pentru reînzestrarea armatei. Rusia, subliniază Putin, va promova în continuare o politică externă independentă, ce se va baza pe propriile sale interese. Oficial, diplomaţia rusă subliniază continuitatea politicii externe a Moscovei, spaţiul fost sovietic va rămâne în zona interselor strategice directe, ale Moscovei, un hinterland economic şi de securitate. Proiectul Uniunii euro-asiatice este primul proiect concret, în direcţia reintegrării, pe baze noi, a fostului spaţiu sovietic, pornind de la Uniunea vamală şi Spaţiul Economic Unic, Rusia-Kazahstan-Belarus. Miza cea mare rămâne în continuare atragerea Ucrainei, inclusiv prin presiuni pe linia politicii în domeniul energiei. Relaţiile cu Statele Unite vor rămâne o axă centrală a politicii externe a Moscovei, însă, în absenţa unei baze economice, se vor plasa în continuare, aproape exclusiv, în sfera securităţii strategice, a controlului armamentelor, neproliferării şi gestionării conflictelor şi crizelor regionale şi locale. Este posibil, ca Vladimir Putin să renunţe la termenul de resetare, absent, de altfel, din articolele sale. După cum afirma, de pildă, viceministrul de externe Serghei Radkov, termenul a fost inventat de SUA şi acceptat de Rusia pentru comoditatea comunicării. În fapt, însă, el se referă la redresarea momentană a relaţiilor bilaterale, în timp ce acestea ar trebui scoase din logica evoluţiilor tradiţionale, sinusoidale. Totodată, Moscova nu se aşteaptă la evoluţii majore, până după alegerile prezidenţiale din SUA. Acesta se referă şi la problema scutului antirachetă, ce rămână în centrul divergenţelor ruso-americane. Oficialii ruşi apreciază sceptic şansele realizării unui acord ruso-american, în această problemă, până la summitul NATO, din mai, de la Chicago şi, prin urmare, a organizării, în continuare, a unei reuniuni a Consiliului NATO-Rusia, la nivel de şefi de stat, cu participarea lui Vladimir Putin. În privinţa situaţiei din lumea arabă, Putin se opune repetării, în Siria, a scenariului libian şi a oricărei intervenţii din afară, şi va susţine rezolvarea crizei prin negocieri. La fel, în cazul Iranului, unde soluţii militare ar însemna, în opinia Rusiei, o catastrofă. Uniunea Europeană va rămâne cel mai important partener economic al Rusiei şi principala resursă externă a modernizării economiei sale. Probabil această relaţie se va structura, în continuare, pe două direcţii: cea cu Uniunea Europeană, ca entitate şi, distinct, cu principalele state membre, în primul rând Germania, Franţa şi Italia. Noul tratat de bază Rusia - UE nu mai pare o prioritate, în acest moment, mai importantă pentru Rusia fiind renunţarea, de către Uniunea Europeană, la restricţiile prevăzute de aşa-numitul pachet 3 pentru energie.
Dezvoltarea exporturilor de gaze şi construcţia de gazoducte, atât spre Europa, precum South Stream, cât şi spre China sau alte ţări asiatice, va rămâne o prioritate, pentru Rusia. Relaţile cu Beijing-ul se vor plasa, în continuare, în sfera economiei şi a comerţului, Moscova considerând de neconceput o alianţă militară sau o uniune vamală, cu vecinul său de la Răsărit. Totodată, este de aşteptat ca Rusia şi China să-şi coordoneze în continuare acţiunile, în Consiliul de Securitate şi alte foruri internaţionale, aşa cum s-a întâmplat, recent, în cazul Siriei.

Realizator: O corespondenţă complexă, de la Saşa Beleavschi, pe care o vom diseca, pe puncte caracteristice, în această emisiune. Vorbea Alexandru Beleavschi, în corespondenţa transmisă pentru "Euroatlantica", de o linie mai dură, în politica externă a Rusiei. 800 de miliarde de dolari urmează să fie investiţi, în următorii 10 ani, pentru reînarmarea Rusiei. Domnule general Corneliu Dobriţoiu, vă rog să traduceţi, pentru ascultătorii noştri, această informaţie.
Corneliu Dobriţoiu: În primul rând, alocarea unor asemenea sume uriaşe, apărării, nu va aduce o revigorare a economiei ruse. Deci, din acest perspectivă, nu ar trebui să ne aşteptăm ca economia rusă să genereze resurse pentru creşterea nivelului de trai a poporului. Pe de altă parte, alocaţiile acestea majore, categoric că vor genera, la rândul lor, anumite reacţii, din partea organizaţiilor internaţionale, iar summitul de la Chicago cred că va aduce un nou ton, în ceea ce priveşte distribuţia resurselor şi a responsabilităţilor în cadrul NATO, pentru că nimeni nu alocă 800 de miliarde de dolari, doar pentru a se juca cu tancurile, prin curte. Acesta este un lucru cert. Mai mult decât atât, această sumă, în opinia mea, nu reprezintă nimic altceva, decât tendinţa Rusiei, de a-şi ocupa un loc la masa geostrategică, şi reinstaurarea lumii multipolare.
Realizator: Da, domnule general. Foarte pe scurt, cum puteţi compara aceste fonduri, cu bugetul nostru pentru înarmare?
Corneliu Dobriţoiu: Domnue Dobriţoiu, dar nu putem să facem nici un fel de comparaţie, pentru că bugetul actual al ministerului duce la destructurarea instituţiei, având în vedere că 80% din buget reprezintă cheltuieli de personal. Deci, suntem departe de o bugetare raţională.
Realizator: Asta, din perspectiva vecinătăţii şi dorinţei noastre de a avea o influenţă mai mare în bazinul Mării Negre - ne aducem aminte de aceste dorinţe.
Corneliu Dobriţoiu: Ştiţi ce se întâmplă; de la retorică, la faptă, e cale lungă. Dacă nu alocăm resurse, cum am spus, raţionale, sectorului apărării, nu putem să ne gândim la o relevanţă strategică a României, în bazinul Mării Negre.
Dorin Matei: Aveţi idee, către ce direcţii se vor îndrepta aceşti bani, dacă vor exista? Cam care sunt direcţiile în care ar vrea ruşii să-şi modernizeze armata?
Corneliu Dobriţoiu: În primul rând, din câte ştiu, ei sunt în teste avansate, cu avionul de generaţia a cincea, care reprezintă cu totul altceva, comparativ cu generaţia anterioară - asta, pe de-o parte - şi cred că îşi vor moderniza arsenalul de rachete şi inclusiv Marina Militară.
Dorin Matei: Credeţi că au în vedere şi crearea unor forţe, care să le permită proiectarea la distanţă mare a forţelor /.../ Task Force americane?

Corneliu Dobriţoiu: Iertaţi-mă, pot să o facă de pe acuma, cu inventarul pe care-l au. Apropo de avioane de transport şi aşa mai departe.
Dorin Matei: Dar, portavioane, din câte ştiu, nu au.
Corneliu Dobriţoiu: Portavioane nu au. Dar, Rusia, niciodată, în toată istoria ei, nu a adoptat... ea a adoptat filosofia petei de ulei, deci, ea s-a întins pe uscat, întotdeauna. Ea nu prea a fost activă, la nivel maritim, decât cu flota de submarine nucleare.
Dorin Matei: În condiţiile...
Corneliu Dobriţoiu: Deci, nu au, iertaţi-mă, nu au acelaşi concepte, ca Statele Unite, să constituie grupuri de luptă maritime, care să fie poziţionate strategic, pe mările şi oceanele lumii.
Dorin Matei: Dar, în condiţiile globalizării, nu ai nevoie şi de aşa ceva, pentru a putea să controlezi orice zonă? Realizator: Dacă-ţi propui să redevii o mare putere.
Corneliu Dobriţoiu: Atâta timp, cât... Să ştiţi, situaţia, în securitatea Orientului Mijlociu, va reprezenta o piesă de încercare, în viitorul apropiat şi, care, probabil, va determina, cu sprijinul Rusiei, trecerea spre un sistem multipolar; nu văd de ce Rusia ar investi enorm, într-o infrastructură maritimă dezvoltată.
Realizator: Domnule deputat, Attila Korodi, vorbea colegul meu, Alexandr Beleavschi, de dorinţa lui Putin, de a trage, mai aproape de Rusia, Ucraina - şi am abordat acest subiect, şi la începutul emisiunii. Vă rog să faceţi o analiză a acestei intenţii, luând în calcul şi vecinătatea noastră cu Ucraina.
Attila Korodi: Eu cred că, undeva, este naturală poziţia Rusiei, de a încerca, printr-o /.../ altă structură politică de cooperare, să reconstruiască, măcar întro parte, ceea ce a reprezentat Uniunea Sovietică. Nu de alta, dar, ţările care pot să intre într-o cooperare strânsă cu Rusia reprezintă zone de intersecţie, de tampon, de întărire a poziţiilor proprii, pe care, la ora actuală, vedem, destul de singuratică, pe mapamond, din punct de vedere al implicării în proiecte sau în schiţarea economiei globale, Rusia se bazează numai şi numai pe relaţia cu ţările BRIC, pe care ştiu că înseamnă că cele mai importante ţări emergente - Brazilia, Africa de Sud, India, China, Rusia - şi Rusia are nevoie, şi din perspectiva strategiei, pe care, întotdeauna, le-a avut, o zonă de influenţă, cu relaţii mult mai strânse, în zona de vecinătate. Mai înainte, aţi vorbit, mai amănunţit, despre strategia militară a Rusiei. Rusia se bazează, mai ales, pe resurse energetice, resurse primare, pe care le are. Rusia, până acum, din punct de vedere al dezvoltării economice, niciodată nu a optat pentru o întărire a /.../ economiei, care să proiecteze serviciile, produsele, foarte departe de ceea ce reprezintă căile de transport, mai degrabă, pe uscat, şi ceea ce reprezintă, să zicem, alte continente. Desigur, gândindu-ne numai la Orientul Mijlociu, zona Caucazului reprezintă o deschidere către Orientul Mijlociu, Orientul Mijlociu reprezintă o deschidere
către oceanele calde. Dacă ne gândim la Ucraina, Ucraina este o ţară care poate să reprezinte o jumătate de pas către Uniunea Europeană, poate să reprezinte o interfaţă pentru principala cale de intrare, în Uniunea Europeană, a produselor ruseşti, chiar dacă vorbim de produse energetice sau produse finite, ieşite din /.../ de producţie sau servicii. Ucraina, prin mărimea ei, poate să reprezinte o zonă de intersecţie a intereselor economice şi politice, care să o nu vizeze direct. De obicei, dacă ne uităm pe hartă vedem Rusia, de la Strâmtoarea Bering, până în Ucraina, dar, dacă ne gândim politic, întotdeauna, ne gândim: Moscova nu este atât de departe - e aproape. Moscova nu cred că doreşte ca să fie atât de aproape de UE, să fie deplină vecinătate, chiar cu Alianţa Nord-Atlantică, pentru că asta îi leza interesul de a fi un pol de putere şi de a putea să aibă un comportament echidistant, cu principalele mari puteri. Nu degeaba, Rusia defineşte UE, mai degrabă, din prisma Germaniei, Franţei şi Italiei, cu interese economice clare, pentru că, dacă ar instituţionaliza şi mai mult relaţia UE - Moscova şi ar ghida şi elemente economice, prin această perspectivă, atunci, până la urmă, recunoaşte o vecinătate /.../care reprezintă UE şi, deja, ecuaţiile încep să se difere, deja, atunci trebuie să calculeze şi cu prima vecinătate, care înseamnă România sau Polonia, ţările baltice, din interiorul UE; şi nu doreşte. Rusia nu doreşte, pentru că nu are acest interes. Rusia încearcă, ca, din zonele de influenţă a Mării Negre ,de exemplu, cât de mult, să poată să evite intersecţia cu UE, mai degrabă, se simte confortabil cu Turcia, cu România, cu Bulgari,a ca şi entităţi cunoscute fără o implicare a capitalelor occidentale. Noi ştim foarte bine, integrarea în UE, în Alianţa Nord-Atlantică, tocmai acest instrument trebuia să aducă, în zona politică şi regională, ceea ce reprezintă UE, instuţional, ceea ce reprezintă cele 200 şi jumătate de mii de milioane de oameni, cetăţeni ai UE, Rusia doreşte să evite - şi cred că declaraţiile preşedintelui Putin, într-un fel, intră în această ecuaţie. A vorbit de un buget semnificativ, alocat pentru înzestrarea armatei. Eu cred că aceste mesaje vin, ca şi din punct de vedere al echilibrării tendinţelor NATO, de a încheia infrastructură performantă, şi în Europa, în Europa de Est, de exemplu, scutul antirachetă şi alte infrastructuri, care securizează această zonă, chiar dacă NATO şi-a întins o mână şi a spus "da, vrem un scut antirachetă", /.../ în comun, dar, văzut în oglindă, Rusia o vede, acest lucru, ca o pierdere a unei independenţe, în a acţiona în zone strategice, cum este Orientul Mijlociu. Din această cauză, Ucraina reprezintă importanţă majoră, pentru Rusia; poate să fie o ţară prin care să se intersecteze cu UE, care să ofere un sentiment de confort, care nu întotdeauna le are, şi acest sentiment de confort va ajuta ca să se definească separat de, să zicem, Occidentul Vestic, pentru că Rusia, cum preciza, nu doreşte cooperare nici cu China, foarte strânsă, şi militară, deloc; Rusia defineşte China, ca un element de risc, din punct de vedere al dezvoltării, dar, totodată, interesele proprii dictează ca UE să nu fie mult mai apropiată, pentru că, atunci poate să /.../ din relaţia Beijing - Moscova care este mult mai interesantă o problemă. Rusia, Moscova vede UE ca o piaţă de desfacere pentru produsele primare cu o valoare adăugată semnificativă cum este gazul natural, dar nu doreşte să vadă mai mult.
Realizator: Domnule deputat, aţi adus aminte de dorinţa de echidistanţă faţă de marile puteri, dorinţa Rusiei, pentru acest lucru, nu credeţi că, mai degrabă, este vorba de dorinţa de egalitate cu marile puteri; şi îl citez acum pe Jan Jeronimus, care scria, în lucrarea Întoarcerea vulpii roşii: Putin prefigurează revenirea la Kremlin a politicii externe dure, cu accent pe recursul previzibil şi frecvent, la manu militari, acesta fiind opţiunea, prin care Vladimir Putin doreşte repoziţionarea Federaţiei Ruse, din postura actuală, de putere regională, aflată pe locul trei, după superputerea lumii, Statele Unite, şi după puterea globală, China, într-o stare de egalitate cu SUA, precum a fost percepută în secolul trecut, Uniunea Sovietică.
Attila Korodi: Aveţi dreptate. Este o nuanţă, totuşi, diferită. Este clar, Rusia anului 2012 nu este acelaşi, cu Rusia anului 1992. Nu mai vorbim de o Rusie care a pierdut din forţa ei financiară şi militară. A resetat tot ce înseamnă politică economică şi a început să dea rezultate şi, probabil, doreşte resetarea şi a capacităţilor militare, ca să ajungă la ceea ce
spuneaţi dumneavoastră, jucător egal. Eu n-am folosit cuvântul jucător egal, pentru că e un drum lung, dar, totul pleacă de la o abordare echidistantă şi de neapropiere, foarte mult, cu lumea occidental. Numai... vă dau dintr-o zonă, total diferit, un exemplu, zona politicilor globale, pentru scăderea riscului la care este supus mapamodul, din cauza încălzirii globale. Rusia, automat, a mers pe o politică, care seamănă cu pieţele emergente, care îşi dau drepturi, care îşi lansează într-o zonă economică cu creştere semnificativă, care aduce, mai degrabă, alianeţe economice cu India, cu China, cu Brazilia, adică, ţări care au potenţial de creştere, mult mai mare decât au puterile occidentale; pentru că, sincer, şi în cazul Uniunii Europene, trebuie să le spunem radioascultătorilor, capacitatea de creştere economică nu o au ţările occidentale, Germania, Franţa. Acolo va exista permanent o creştere cu /.../ . Standardul de viaţă şi calitatea vieţii e atât de ridicat, încât n-ai unde să creşti. Zona de creştere semnificativă, după ce se stabilizează /.../ va fi în Europa Centrală. Aici este un spaţiu mare, şi Rusia a optat, din punct de vedere economic, cu o alianţă, cu ţările unde spaţiul de creştere este imens, tocmai pentru a desena o traiectorie economică, care se bazează pe o cunoaştere occidentală, deci, se bazează cu un spaţiu de creştere şi o setare total diferită.
Realizator: Domnul Dorin Matei doreşte să vă pună o întrebare.
Dorin Matei: Nu neapărat, o întrebare, ci să continui, într-un fel, cele spuse. Pentru noi... am discutat până acum foarte mult, despre ce şi-a propus Putin, dar, poate n-ar strica să ne referim şi la ce poate Rusia să facă, pentru că Rusia e o ţară cu mari probleme structurale. Am să vă citez numai trei elemente, din programul de promisiuni al lui Putin: în cinci ani, o ţară prosperă, cu profesori plătiţi, în 18 ani, rezolvarea problemei locuinţelor, în 38 de ani, un bum demografic salvator, pentru că, potrivit estimărilor de până acum, până în 2031, ei vor pierde 16 milioane de locuitori. Au pierdut, deja, în ultimile două decenii, 4 milioane de ruşi, bine pregătiţi, care au emigrat în Occident. Rusia e o ţară, care a asigurat relativa prosperitate, în primul rând, prin diferenţa de petrol... creşterii preţului la petrol, bani care au mers în salarii şi în alte beneficii sociale, şi nu au fost deloc investiţi sau aproape deloc investiţi în structura economică. Rusia e o ţară, care, dacă pierde fostele republici sovietice din Asia Centrală, pierde o mare parte din rezervele exploatabile, în momentu ăsta, de petrol şi de gaze naturale. Rusia e o ţară care, potrivit lui Putin, îşi orientează privirea către zona arctică, dar şi zona arctică şi în Siberia exploatarea zăcămintelor de petrol şi de gaze, presupune investiţii foarte mari şi o tehnologie pe care ea nu o posedă şi aici va fi obligată să conlucreze cu statele occidentale, în aşa fel, încât ne putem pune problema, cred eu, cu îndreptăţire: cât, din ce îşi propune Putin, este şi în stare să facă?
Realizator: Ediţie dedicată realegerii lui Vladimir Putin, ca preşedinte al Rusiei. Invitaţi: deputatul Attila Korodi, preşeditnele Comisiei de politică externă din Camera Deputaţilor, generalul Corneliu Dobriţoiu şi Dorin Matei, redactor-şef la "Magazin istoric". Cum promiteam, o să disecăm corespondenţa transmisă de la Moscova, de Alexandru Beleavschi, de colegul meu, Saşa.
Domnilor şi domnule general Corneliu Dobriţoiu, vă rog să ne referim şi la scutul antirachetă, care va fi... care va avea elemente, ce vor fi amplasate la Deveselu, la poziţia Rusiei faţă de acest scut antirachetă şi, bineîneles, la dorinţa lui Putin, de a anihila această capacitate militară.
Corneliu Dobriţoiu: Dorinţa lui Putin se încadrează agresivităţii sale, retoricii sale internaţionale. Scutul antirachetă e clar că nu este îndreptat împotriva Rusiei şi nu schimbă echilibrul strategic, pentru că nu-şi propune nimeni să atace Rusia. El... acestea... are valenţe, în primul rând. În al doilea rând, vă spuneam, că nu ar avea motive reale de temere, pentru că un eventual schimb, între Statele Unite şi Federaţia Rusă, nu se face prin Europa, ci mai direct aşa. Ştiţi, au kilometri mai puţini, dacă, ferească Dumnezeu, s-ar recurge la folosirea armamentului nuclear. Deci, nu are niciun fel de relevanţă. Singura relevanţă, pe care Putin vrea să o dea, intransigenţa lui faţă de Alianţa Nord-Atlantică, alianţă care, după cum bine ştiţi şi dumneavoastră, are probleme legate de credibilitate strategică, atâta timp, cât principalii aliaţi europeni au redus masiv cheltuielile militare, în perioada aceasta, de austeritate economică. Deci, n-are niciun fel de relevanţă, retorica lui împotriva scutului.
Realizator: Şi, cu atât mai puţin, Alianţei...
Corneliu Dobriţoiu: Absolut.
Realizator: Şi extinderea Alianţei.
Corneliu Dobriţoiu: De asemenea, găsesc total lipsită de realism, intenţia lui de a investi sume uriaşe, în domeniul înarmării, în principal, din resursele pe care ei... resursele strategice, pe care ei le livrează în exterior şi a căror perioadă activă, în următorii 20-30 de ani, va încetini; ori, în loc să folosească aceste resurse, pentru dezvoltarea economică a Rusiei, el încearcă să dea o altă conotaţie, mult mai agresivă, probabil, în spiritul educaţiei şi a formării lui profesionale.
Realizator: Domnule Dorin Matei, vorbeam mai devreme despre Marea Neagră, pentru a veni mai aproape de România şi de zona de intersectare a Rusiei cu România, în Marea Neagră. Am vorbit despre Ucraina, aducem aminte de Sevastopol şi de acceptul Ucrainei ca flota rusă militară să folosească acest port de importantă strategică, bineînţeles Turcia, ca aliat important al NATO în bazinul Mării Negre, în acest context, România... şi să ne aducem aminte de testamentul lui Petru Cel Mare. Vă rog frumos să faceţi o analiză, privind în trecut, la acest celebru testament şi, bineînţeles, la dorinţa lui Putin, de a reveni la strălucirea Rusiei, din era comunistă.
Dorin Matei: România a avut... de fapt ţările române au avut frontieră comună cu Rusia, 200 de ani, din 1791, până în 1991. În cei 200 de ani, singurele perioade, în care n-a fost o confruntare sau n-a fost văzută Rusia ca o ameninţare, au fost primii ani, după 1791, când boierii încă sperau că a treia Romă îi va scăpa de sub stăpânirea otomană; s-au lămurit repede că nu e cazul. Anii 50, ai secolului trecut, imediat după Al Doilea Război Modial, ştim în ce condiţii, şi scurtul moment de după 1990. Altfel, în toată această perioadă, pentru români, pentru mentalul colectiv românesc, Rusia a fost o ameninţare. Probabil că asta...
Realizator: Românii îi numeau "muscali", dacă ne aducem aminte...
Dorin Matei: Da. Sunt diverse. Aici am putea, sigur, /.../ din istoria mentalităţilor, am putea discuta foarte mult, dar nu cred că avem timp pentru aşa ceva. Ceea ce face să se schimbe puţin, cel puţin la un nivel regional, interesul Rusiei pentru zona asta, cred că sunt recentele descoperiri de zăcăminte de gaze şi de petrol de pe această linie care pleacă din Bulgaria şi, înţeleg, din câte am citit, că merge până în Polonia. Adică, s-au descoperit aceste zăcăminte de şist, în Bulgaria, în România, se pare că şi în Ungaria. În Polonia, deja, înţeleg că au început exploatarea lor; există un acord între polonezi şi americani. Zăcăminte extrem de importante din câte am înţeles, greu de exploatat.
Realizator: Dar, cu influenţă negativă, asupra mediului, am înţeles.
Dorin Matei: Aici e o problemă. S-ar părea că aceste influenţe negative asupra mediului sunt foarte puternic stimulate de Moscova, tocmai pentru a împiedica exploatarea lor.
Realizator: Da, vă rog, domnule deputat!
Atilla Korodi: Ca fost ministru al mediului, pentru că cred că este relevantă. Exploatarea gazelor de şist înseamnă introducerea unor substane, care să ajute ca roca la mare adâncime să poată fi străpunsă şi să se ajungă la acele gaze de şist, care sunt sub acel strat de şist. Din analize, pe care am avut acces să le citesc, mai degrabă sunt de acord că aceste teme sunt mai degrabă alimentate de companii importante de gaze şi mai ales de Rusia, care nu are acces la astfel de zăcâmănt. Da, desigur, o anumiţa rigurozitate în această exploatare şi eliminarea risculului de poluare a unor pânze freatice de mare adâncime se datorează din cauza procedurii de /.../, care înseamnă să introduci acolo un diluator, o substanţă, şi acolo trebuie să se asigure că aceste instalaţii să nu aibă deficienţe sau să se întâmple accidente, care să facă ca aceste substanţe să ajungă şi în zona pânzei freatice de mare adâncime, /.../ de apă de mare adâncime. În rest, toate acţiunile, pe gaze de şist, sunt strategice şi, mai degrabă, această nemulţumire populară şi/.../ a început în Bulgaria este alimentată şi ajutată de mari companii de gaze, care
au interes.
Realizator: Cum spunea domnul Dorin Matei, chiar din Rusia.
Dorin Matei: Rusia, din asta trăieşte, din vânzarea petrolului şi a gazelor, or, dacă aceste rezerve încep să fie exploatate, sigur că...
Realizator: Ar fi o lovitură puternică dată economiei.
Dorin Matei: Da, rămâne de văzut cât de puternică, dar în orice caz nu e în interesul Rusiei. De asta, Rusia se opune şi intervenţiei în Iran, în parte, de asta, şi în Siria, pe lângă alte interese, pentru că şi în Siria ea a dezvoltat o cooperare foarte puternică, în domeniul ăsta, cu autorităţile siriene.
Realizator: Şi există o bază navală, de care...
Dorin Matei: Singura de care mai dispun în Mediterană.
Realizator: Ruşii, da, da. Domnule general Dobriţoiu, dacă vreţi să adăugaţi ceva dina ceastă perspectivă a influenţei Rusiei în bazinul Mării Negre, care, în ultimii ani, e din ce în ce mai simţită, mai ales acord cu Ucraina privind folosirea portului strategic de la Sevastopol.
Corneliu Dobriţoiu: Din nefericire, Rusia va continua să desfăşoare politica agresivă în Marea Neagră, iar acest lucru se datorează cantonării în tiparele filosofice ale Războiului Rece. Probabil că, mai devreme sau mai târziu, în momentul în care îşi vor da seama că alocaţiile lor uriaşe, pentru înarmare, nu vor produce rezultatele scontate, datorită faptului că nu vor putea să ţină piept cu nivelul de cercetare-dezvoltare în domeniul armamentelor, probabil Putin îşi va remodela filosofia politică.
Realizator: Domnule deputat Attila Korodi, aţi adus deja, aţi atins deja mai devreme un subiect, ce se regăseşte şi în corespondenţa de sinetză primită de la Saşa Beleavschi, situaţia din lumea arabă şi implicarea Rusiei acolo; şi, aş dori să atingem acest subiect, pe două paliere. În primul rând, relaţia Rusia-Iran, Iran, unde Rusia consideră că ar fi o catastrofă o eventuală intervenţie militară şi, după aceea, Siria. Cum vedeţi dumneavoastră această implicare sau neimplicare a Rusiei, în acest acest spaţiu?
Attila Korodi: Chiar săptămâna trecută, am fost într-o delegaţie de patru zile, la Ankara şi la Istanbul, am avut întâlniri oficiale, atât la nivelul politicii externe, în Turcia, cât şi al nivelul diferitelor ministere, şi una din teme, pe care le-am discutat, am fost, o dată, foarte interesat de poziţia Turciei, de ce vede, ca ţară vecină cu Iranul, cu Siria, evoluţiile, poziţia
rusă şi, pănă la urmă, zona Mării Negre. O primă informaţie, care se referă la prima temă cu zona Mării Negre, m-a bucurat să văd o Turcie, care doreşte să se bazeze pe o economie puternică şi mai puţin pe o relaţie strânsă cu Rusia., dezoltarea viitoare a spaţiului economic şi aici asta înseamnă că o să avem o zonă a Mării Negre, care, cel puţin, va fi deschisă mai multor puncte de/.../ şi interese strategice decât o bipolarizare UE-Rusia. Pe de altă parte, cum vedem în Orientul Mijlociu, Rusia, clar, are interese strategice militare, cât şi economice în Orientul Mijlociu şi sunt două ţări care oferă această poziţie, Siria şi Iranul. Deja, aţi amintit/.../ Siria de resursele din Iran şi ceea ce oferă zona Golfului, ca ieşire, toate aceste relaţii strânse, care au fost dezvoltate în perioada Uniunii Sovietice, doresc ca să se continue, pentru că Rusia, până la urmă, a avut şi are interes, ca să aibă aibă acces pe câteva zone şi să aibă acces şi în Africa şi, atunci, interesele dictează ca să existe o zonă, din punct de vedere al relaţiilor bilaterale, stabilă, şi chiar trecând peste unele elemente de bază, la ceea ce înseamnă drepturile omului şi, aici, mă refer la Siria, cu evoluţia din Homs, cu mii şi mii de oameni, care au fost omorâţi chiar de propriul lor guvern, cât şi evoluţia din Iran, care, ştim foarte bine, de doi ani de zile reprezintă o ţară care din faşă astupă orice încercare de democratizare sau de modernizare, să nu vorbim de democratizare, de deschidere către nou, către o libertate a societăţii iraniene. Rusia se simte confortabil, cu aceste două ţări cu administraţii foarte severe, dar, cu un interes clar economic, şi legat de Moscova. De aceea, de exemplu, deciziile continue de /.../ unor decizii, la Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite, împotriva Siriei, a ceea ce se /.../ în oraşul Homs sau împotriva Iranului, pentru a fi mai bine monitorizat tot ce înseamnă investiţiile în zona nucleară, chiar dacă acestea /.../ sunt civile, ne arată că Rusia calculează, chiar şi pe termen scurt, un interes strategic, şi nu contează elemente care vizează libertatea omului, care, noi, în UE, o vedem ca element de bază. Deja vă spuneam la începutul emisiunii noastre, alegerile în Rusia nu reprezintă o democraţie, reprezintă, până la urmă, o modelare a unei opţiuni prin care /.../ să rămână Rusia puternică, conform gândirii de la Moscova şi o ţară cu graniţele sigure, pentru că o societate liberă, care vedem în Europa, UE, încă nu a fost vreodată încercată în aceste spaţii. Din cauza aceasta, eficienţa este maximă. Chiar dacă sunt semnale pozitive, nu cred că vom vedea /.../ rusească ceea ce vedem în România sau în Polonia. Ca să vedem Orientul Mijlociu, Rusia se simte mult mai confortabil cu un sistem rigid, neprietenos cu Occidentul, dar foarte accesibil pentru interesele lui economice.
Realizator: Domnule deputat, o întrebare. În cursul acestei vizite, aţi sesizat cumva o schimbare în atitudinea Turciei, pentru că exista un punct de convergenţă între Turcia şi Rusia în privinţa prezenţelor militare străine permanente în Marea Neagră. în vreme ce Rusia, sigur, e mult mai vocală, Turcia nu e foarte confortabilă cu astfel de prezenţă, deşi e membră NATO. Aţi sesizat o schimbare?
Attila Korodi: N-am abordat, vă spun sincer, n-am abordat această temă. Tot spaţiul Mării Negre, din punctul de vedere a fost abordat din perspectiva adunării parlamentare pe lângă cooperarea Mării Negre şi cooperarea guvernamentală, zona militară în spaţiul Mării Negre n-a fost abordată, numai în spaţiul Orientului Mijlociu.
Realizator: Domnule... Da, vă rog, domnule general!
Corneliu Dobriţoiu: Dacă-mi permiteţi. Eu cred că turcii nu vor renunţa la Acordul de la Montreaux, care prevede regimul navelor militare străine, în Marea Neagră, pentru că aceasta îi oferă o poziţie regională forte, în bazin - pe de o parte; pe de altă pate, în felul acesta amenajează şi sensibilităţile Rusiei, deschizând calea unui dialog economic favorabil, cu Moscova.
Realizator: Vă rog să vă referiţi, domnule general, şi la prevederile privind navele militare ale acestui acord, să înţeleagă ascultătorii noştri, mai bine, despre ce este vorba.
Corneliu Dobriţoiu: Este vorba de limitarea prezenţei navelor străine riveranilor, la mai mult de 15 zile.
Realizator: Militare.
Corneliu Dobriţoiu: Militare, da, corect.
Realizator: Da. Domnilor invitaţi, ne apropiem de finalul emisiunii. Fiodor Luchianov scria în publicaţia "Moskovskie Novosti", un articol cu titlul "Rusia, Putin şi dezordinea mondială". El aminteşte că încă de la început Putin şi-a fondat politca pe unele valori normative caracteristice erei sovietice în timpul celor două mandate 2000 - 2008 s-a putut remarca o crestere a valorilor socio-politice sovietice, în principal, marcate de intervenţionism economic, subordonate realizării unui mare proiect politic, în fapt, ca şi predecesorii săi sovietici, în afara lui Elţîn, Putin a căutat să-i redea Rusiei mândria sa şi, mai ales, să-i redea statutul de mare putere. Domnilor invitaţi, foart scurt, vă rog, comentarii pe marginea acestor afirmaţii, Domnule Dorin Matei.
Dorin Matei: Condoleezza Rice scrie un articol foarte intereasant, în Washington Post, de astăzi. Ea spune că, dacă liderii de la Kremlin nu vor înţelege că există deja o forţă în creştere, în Rusia, care reprezintă societatea liberal-democratică, şi nu vor asigura o evoluţie, vor avea parte de o revoluţie şi, în Rusia, revoluţiile nu sunt tocmai plăcute.
Realizator: Domnule deputat Attila Korodi.
Attila Korodi: Eu cred că semnalul /.../ a clasei de mijloc, în Rusia, va da bătăi de cap administraţiei Putin. Aceasta se întâmplă la ora actuală.
Realizator: Domnule general Corneliu Dobriţoiu!
Corneliu Dobriţoiu: Eu cred că, până la urmă, Putin va renunţa la retorica de tip război rece, în favoarea unui dialog internaţional, care să conducă la creşterea relevanţei economice strategice a Rusiei.
Realizator: Şi, din perspectiva relaţiei România - Rusia, tot pe marginea acestui comentariu?
Corneliu Dobriţoiu: Rusia trebuie să revină un partener economic important pentru România, şi suntem, în aceeaşi măsură, dispuşi la dialog politic, în ceea ce priveşte creşterea securităţii şi încrederii, în bazinul Mării Negre.
Realizator: Euroatlantica, la final. Ediţie dedicată realegerii lui Vladimir Putin, ca preşedinte al Rusiei. Invitaţi: deputatul Attila Korodi, preşedintele Comisiei de Politică Externă, din Camera Deputaţilor, generalul Corneliu Dobriţoiu şi Dorin Matei, redactor-şef la "Magazin istoric", Radu Dobriţoiu, realizator Euroatlantica şi producătorul emisiunii Nicu Popescu. Vă mulţumesc pentru atenţie, la revedere!


Etichete Radu DobriţoiuAttila KorodiDorin MateiMagazin IstoricNicu Popescugeneral Corneliu Dobriţoiu

Articole cu teme similare:

Recomandarile editorului:

X

Candidaţii la preşedinţia Comisiei Europene participã la o dezbatere Eurovision, la Parlamentul European - Video Live