Ajutorul UE pentru regiunea Marilor Lacuri Africane, "util dar costisitor"

Ajutorul furnizat de Uniunea Europeană pentru regiunea Marilor Lacuri Africane își atinge scopul urmărit, însă poate fi considerat prea costisitor.

Aceasta este concluzia unui raport publicat, luni, de Curtea de Conturi Europeană.

Curtea de Conturi Europeană a examinat sprijinul umanitar furnizat de Comisia Europeană în Republica Democratică Congo, Uganda, Rwanda, Burundi și Tanzania în perioada 2011-2015, sprijin care s-a ridicat la aproximativ 300 de milioane de euro.

AUDIO: Europa la zi. Euranet Plus.

Curtea a concluzionat că acest ajutor umanitar a fost, în general, gestionat în mod eficace. Cu toate acestea, într-un context în care nevoile umanitare sunt din ce în ce mai intense și posibilitățile de finanțare sunt din ce în ce mai reduse, aspectul eficienței este cu atât mai important.

Bugetele examinate nu erau suficient de detaliate și nu se realizaseră evaluări pentru a se stabili dacă propunerile de costuri erau sau nu rezonabile.

Aproximativ jumătate din ajutorul acordat de Uniunea Europeană a fost implementat prin intermediul agențiilor ONU, iar în cazurile în care ONU a subcontractat activitățile sale, nu era disponibilă nicio informație privind nivelul ajutorului efectiv cheltuit pentru beneficiari.

În opinia responsabilului de acest raport, Karel Pinxten, membru al Curții de Conturi Europene „ Comisia Europeană ar trebui să facă presiuni asupra agențiilor ONU, cum sunt Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați și Programul Alimentar Mondial, precum și asupra ONG-urilor, ca acestea să furnizeze mai multe informații cu privire la modul în care sunt cheltuite sumele acordate de blocul comunitar. ”

Curtea a constatat că nu existau suficiente probe documentare pentru stabilirea priorităților geografice și pentru evaluarea propunerilor de proiecte.

Prin urmare, nu a fost posibil să se determine dacă proiectele selectate respectau criteriile relevante și dacă au fost selectate proiectele cele mai adecvate.

Deși necesitatea creării unei legături între ajutorul de urgență, reabilitare și dezvoltare este larg acceptată de către Comisie și de către alți donatori, există foarte puține exemple în care această legătură este materializată.

În opinia Curții, dacă nu se urmărește atingerea acestui obiectiv în mod activ, există pericolul ca eventualele oportunități de a trece de la ajutorul umanitar la asistența pentru dezvoltare să fie ratate.