Pe scurt:
Ascultă Radio Romania ActualităţiAscultă Live Acum: PSIHOLOGUL MUZICAL (Continuare) Sâmbătă, 21 Septembrie

Cele mai citite

Articole recente

Emisiuni

Autor

Radu Dobriţoiu

21 Aprilie 2017
Vizualizari: 863
Comentează add

Rezultatul referendumului pentru modificarea Constituţiei Republicii Turcia şi impactul asupra securităţii europene: invitat prof. univ. dr. Ştefan Popescu.

Actualitatea securităţii Europei de Sud-Est

radu-dobritoiu

Realizator: Radu Dobriţoiu - Rezultatul referendumului pentru modificarea Constituţiei Republicii Turcia provoacă îngrijorări în cancelariile europene. Turcii au decis cele mai mari schimbări politice după stabilirea republicii, în urmă cu peste 100 de ani. Armata pierde din puteri, iar preşedintele Erdogan poate rămâne la putere încă 12 ani, cu o nouă Constituţie ce îi asigură şi conducerea executivului. Aceste evoluţii aduc în actualitate securitatea Europei de Sud-Est. Vom analiza acest subiect la "Euroatlantica" din două perspective - UE şi NATO. Turcia reprezintă a doua armată din Alianţă ca efective şi a cincea ca putere totală, iar UE este îngrijorată de dezvoltarea unui curent antioccidental în Turcia. Invitatul acestei ediţii este profesorul universitar Ştefan Popescu, doctor în istoria relaţiilor internaţionale contemporane. Vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta "Euroatlantica". Subiectul ediţiei: Actualitatea securităţii Europei de Sud-Est.

*

Radu Dobriţoiu: Bună seara, domnule profesor Ştefan Popescu, bine aţi revenit la "Euroatlantica"!

Ştefan Popescu: Bună seara! Mă bucur să vă regăsesc.

Radu Dobriţoiu: Vă invit să călătorim în secolul trecut, în anii '23-'26, semnarea şi aplicarea Tratatului de la Lausanne, care impune Republica Turcia în urma unor negocieri complicate, care au înlocuit prevederile Tratatului de la Sevres, o Turcie al cărei părinte, Mustafa Kemal, impunea statul laic în interiorul unei republici ce avea să-şi mute capitala la Ankara. Domnule profesor, două republici - a lui Mustafa Kemal şi cea dorită de Erdogan. Vă rog să faceţi o scurtă comparaţie între cele două sisteme politice. Pe scurt...

Ştefan Popescu: Niciuna nu era democraţie sau ambele erau democraţii administrate. Sigur că ce a făcut domnul Erdogan acum ne impresionează mai mult de ce? Pentru că de 14 ani Recep Tayyip Erdogan a instituit o adevărată democraţie. Să nu uităm că şi schimbările constituţionale care au survenit după al Doilea Război Mondial, 27 mai 1960, cum s-a făcut acea modificare constituţională care a dus la regimul din 1962, adoptarea Constituţiei de atunci? Cu demiterea preşedintelui, condamnarea la moarte a prim-ministrului...

Radu Dobriţoiu: De către Parlament; Parlamentul avea această putere.

Ştefan Popescu: Dar prim-ministrul a fost spânzurat împreună cu alţi doi miniştri. În 1980, pe 12 septembrie, altă lovitură de stat a armatei, alt regim constituţional. Constituţia a fost în 1982, este cea amendată acum de domnul Erdogan. S-a lăsat cu 49 de execuţii în piaţa publică, cu peste 600 de mii de persoane arestate, cu zeci de mii de persoane constrânse la exil, 1,5 milioane fişate de serviciile secrete. Deci republica kemalistă era şi ea o dictatură sau o democraţie administrată...

Radu Dobriţoiu: Militară.

Ştefan Popescu: Da, dar laică. Şi, fiind laică, fiind prooccidentală, pentru că teritoriul turc era instrumentat de către Occident, pentru apărarea Occidentului, în momentul în care Republica Turcă..., Războiul Rece s-a sfârşit, Turcia a crescut foarte mult, a ajuns în primele 20 de economii mondiale...

Radu Dobriţoiu: Pornind cu un Plan Marshall...

Ştefan Popescu: Cu un Plan Mashall, exact. Pentru că Turgut Özal este cel care a amorsat virajul, nu Erdogan. Domnul Erdogan este un continuator al lui Turgut Özal şi al lui Suleyman Demirel. Iar Turcia a început să se emancipeze, să-şi regăsească identitatea. Domnul Ahmet Davutoglu, fostul colaborator al domnului Erdogan, spunea foarte bine: normalizarea fluxului istoriei. Şi să nu uităm ce spunea Machiavelli în capitolul IV din "Principele": în monarhia sultanului există un singur stăpân. Practic, ce se întâmplă în momentul de faţă este o regăsire a unei permanenţe. Kemalismul era o anomalie pentru Republica Turcă.

Radu Dobriţoiu: Dar a ajutat dezvoltarea Turciei contemporane, a Turciei moderne, bineînţeles, cu acea dictatură impusă de armată şi înţeleg, din ce spuneţi dvs, este o idee extrem de interesantă, că acum trecem de la o democraţie militară, cum o cunoşteam noi pe cea din Turcia, la o democraţie a poporului, pentru că vedem apelul la popor prin referendum, vedem câştigarea alegerilor în mod democratic, înlăturarea treptată a armatei şi arestarea unor generali şi avem, bineînţeles, şi eşuarea loviturii de stat puse la cale de nişte generali, ştim foarte bine, au fost trei lovituri de stat în Turcia şi o a patra care nu a reuşit. Şi înţelegem că este un pas înainte pe calea democraţiei.

Ştefan Popescu: Cu UE Erdogan a instrumentat cerinţele UE. Gândiţi-vă că el a amorsat un proces de democratizare care a permis reluarea negocierilor cu UE şi acceptarea Turciei de la statutul de stat asociat din 1963 la cel de stat candidat. Sigur că s-a pus o cruce pe candidatura Turciei, dar Erdogan a instituit controlul civil asupra serviciilor secrete şi a folosit exact cerinţele UE pentru a-şi instaura puterea.

Radu Dobriţoiu: Dar tot Erdogan, după acest referendum, a ameninţat cu un posibil alt referendum privind aderarea la UE, acelaşi Erdogan ameninţă UE cu refugiaţii cărora le-ar putea da drumul în valuri spre Europa dacă nu primeşte ceea ce doreşte. Joacă foarte dur Erdogan.

Ştefan Popescu: Şi ce să-i facem? Nu avem ce să-i facem. Practic, telefonul preşedintelui Trump..., eu am înţeles foarte bine, nu trebuie să legăm atât de personalitatea - să spunem - colorată a domnului Trump, dar şi de faptul că îşi dă seama că Turcia este atât de importantă încât, chiar cu aceste derapaje de la democraţie, trebuie păstrată această alianţă. Şi istoria - pentru că tot aţi făcut apel la istorie, ambii suntem istorici la bază - ne-a învăţat, de la Francisc I, care s-a legat de Soliman Magnificul la 1536 şi a fost primul care a încheiat o alianţă care a trezit chiar în acel secol XVI mari emoţii în Europa. Francisc I a fost criticat că s-a aliat cu un păgân.

Radu Dobriţoiu: Aţi adus aminte de Donald Trump şi de relaţia cu Turcia. O ştire de astăzi care vine dintr-o sursă turcească - vizită oficială a lui Erdogan, luna viitoare, 16-17 mai, la Washington, unde se va întâlni cu Donald Trump. Este primul preşedinte care îl vizitează pe Donald Trump după ce acesta a câştigat alegerile. Interesant este că ştirea apare pentru prima dată pe surse turceşti.

Ştefan Popescu: Da, dar să ştiţi că asta nu va schimba foarte mult lucrurile, pentru că eu cred că ceea ce se întâmplă în Turcia este şi un simptom al evoluţiei sistemului internaţional. Acum am intrat practic în secolul XXI, am intrat într-un sistem al alianţelor cu geometrie variabilă. Turcia poate rămâne în NATO, dar în acelaşi timp să-şi urmeze propria sa agendă, să-şi depună candidatura..., pentru că şi-a depus candidatura de observator al Organizaţiei Tratatului de la Shanghai, care este antiteza NATO, să dezvolte relaţii privilegiate cu Federaţia Rusă. Nu mai suntem în epoca alianţelor rigide, a blocurilor de tip monolit din perioada Războiului Rece.

Radu Dobriţoiu: Aşezate şi care rămân aşa pe perioade foarte lungi. Am amintit în preambulul emisiunii despre referendumul pentru modificarea Constituţiei Republicii Turcia, un act de democraţie, contestat în acest moment de anumite organizaţii, inclusiv OSCE, un rezultat ce îi conferă un câştig la limită preşedintelui Recep Erdogan. Să ascultăm o analiză semnată de Carmen Gavrilă.

*

Reporter: Relaţia Turciei cu Europa are toate şansele să rămână tensionată, după controversatul referendum constituţional din 16 aprilie, în condiţiile în care reacţia europenilor la neregulile semnalate la urne de OSCE a făcut ca oficialii din partidul la putere la Ankara să ameninţe din nou cu suspendarea acordului privind refugiaţii. O serie de analişti turci spun însă că nu se pune problema tăierii legăturilor, pentru că părţile au nevoie una de cealaltă. Acelaşi lucru este de aşteptat să se întâmple şi în cazul relaţiei Turciei cu Statele Unite, evident, relevante şi pentru securitatea europeană. Chiar dacă preşedintele Donald Trump a fost singurul lider occidental care i-a adresat felicitări după referendum preşedintelui turc, Recep Erdogan, din punctul de vedere al europenilor diviziunile tot mai adânci din societatea turcă pot să se traducă printr-o instabilitate care să ameninţe şi securitatea europeană. Asta pentru că rezultatele referendumului au arătat o Turcie ruptă aproape în două, nu una angajată pe calea unei concilieri naţionale, cum spera preşedintele Erdogan, care şi-ar fi dorit un răspuns pozitiv la schimbările constituţionale de la măcar 60% dintre turci. Lucru care nu s-a întâmplat. Numărul aproape egal de "da" şi "nu" la referendum  a făcut chiar să se audă voci în Europa care să ceară suspendarea candidaturii Turciei la aderarea la UE. Reacţia preşedintelui turc a făcut să pomenească despre organizarea unui nou referendum privind aderarea sau nu la UE, dar şi privind reinstaurarea pedepsei cu moartea, ceea ar plasa Turcia şi mai departe de Europa şi ar face şi mai dificilă colaborarea în chestiuni care ţin de securitate şi evident migraţie.

*

Radu Dobriţoiu: Primul preşedinte occidental care l-a felicitat pe Erdogan a fost Donald Trump. Luna viitoare, pe 16 mai, preşedintele Turciei se va afla într-o vizită oficială la Washington, unde, potrivit Reuters, se va întâlni cu şeful de la Casa Albă. Turcia joacă pe două fronturi, domnule profesor, avem o încălzire a relaţiilor cu Rusia şi un interes pentru dialog cu Washingtonul. Să o luăm pe rând. Putem vorbi de o relansare a relaţiei cu SUA?

Ştefan Popescu: Cel puţin domnul Trump încearcă să recupereze puţin din ce s-a întâmplat, de relaţia proastă care...

Radu Dobriţoiu: Pe mandatul lui Obama.

Ştefan Popescu: Pe mandatul lui Obama. Şi nu îşi poate permite să piardă Turcia, mai ales în momentul de faţă în care, vedem foarte bine că puterea, marea putere care are iniţiativa în Levant, în Orientul Mijlociu şi Apropiat este Federaţia Rusă. Deci Turcia este singura putere sunită, sigur, alături de Arabia Saudită, dar este ceva mai departe, care poate juca cu adevărat un rol şi salva cât de cât poziţiile americane în zonă pentru că Israelul, ştim foarte bine, are o marjă de manevră limitată.

Radu Dobriţoiu: Sigur şi Turcia joacă foarte dur acolo, în Levant, pentru că aţi adus aminte, să facem trimitere la Siria, unde iată că este posibilă o înţelegere cu Iranul care Iranul nu susţine ideea unui stat kurd independent în teritoriul Siriei.

Ştefan Popescu: Având propriul Kurdistan pe teritoriu, sigur că da. iată cum aceste interese se întrepătrund, după cum se întrepătrund interesele americane cu cele ruseşti în susţinerea generalului Haftar în Libia, în Cirenaica. Deci vedem foarte bine ca nu avem alianţe, nu avem alb şi negru, avem o succesiune de nuanţe.

Radu Dobriţoiu: Dinamica este diferită în tot ceea ce înseamnă alianţe şi interesele se pot schimba peste noapte, cum am putut observa chiar în cazul Turciei în relaţia cu Moscova. Relaţiile dintre Ankara şi Moscova într-o dinamică în care parcă Rusia atrage ca un magnet Turcia, cu un Erdogan mulţumit de rolul pe care l-a avut Moscova în dejucarea loviturii de stat, cu înţelegeri inclusiv pe frontul din Siria, cum am amintit cu negocieri la Astana, unde SUA nu participă, dar participă Turcia, Iranul şi Rusia...

Ştefan Popescu: În calitate de copatroni.

Radu Dobriţoiu: Da...

Ştefan Popescu: ...ai procesului de pace de la Astana.

Radu Dobriţoiu: Deschis în paralel cu negocierile de la Geneva, tot pentru pacea pentru Siria. Ce putem spune despre această apropiere dintre Ankara, chiar dintre Erdogan personal şi Putin, Ankara şi Moscova.

Ştefan Popescu: Şi aici este un continuator domnul Erdogan, pentru că turcii au înţeles foarte bine că...au înţeles complementaritatea oferită în primul rând de piaţa rusească pentru companiile din sectorul construcţiilor, pentru industria emergentă a bunurilor de larg consum din Turcia, care a invadat piaţa rusească, de faptul că Turcia poate deveni un hub energetic pentru Federaţia Rusă şi că Federaţia Rusă poate oferi baza energetică pentru dezvoltarea unei industrii turceşti robuste, de fluxul turistic care s-a stabilit între Federaţia Rusă şi Turcia. Treptat, această apropiere economică a dus la armonizarea unor poziţii politice şi la crearea unui adevărat parteneriat strategic între cele două ţări, pentru că există acest lucru, este de necontestat în momentul de faţă că Marea Neagră a fost închisă de această alianţă, să spunem, tactică, probabil, între Federaţia Rusă şi Turcia.

Radu Dobriţoiu: Şi ajungem de la Moscova din nou în sud-estul Europei, relaţiile dintre Serbia şi Moscova sunt susţinute şi de tehnică de luptă vândută Belgradului. O carte pansârbă jucată cu atenţie de Moscova atât în Bosnia Herţegovina, dar şi în Macedonia, Serbia, Albania, zone unde Rusia are interese. Pentru "Eurotlantica" transmite de la Moscova Alexandru Beleavschi.

Reporter: Moscova nu se opune aderării Belgradului la UE, cu condiţia menţinerii neutralităţii şi cooperării cu Rusia. Preşedintele Putin a primit astfel de asigurări de la premierul sârb Alexandr Vucic, care a vizitat Moscova cu doar câteva zile înainte de alegerile prezidenţiale de la începutul lunii, pe care le-a câştigat. Moscova, la rândul său, îl sprijină, în faţa protestelor post-electorale din Serbia. În curând, Rusia va livra Serbiei şase avioane MIG-29, Vucic declarând după alegeri că doreşte să achiziţioneze şi 2 divizioane de rachete sol-aer S 300. Ca element central Rusia susţine Belgradul în problema Kosovo, inclusiv împotriva presiunilor de a recunoaşte provincia ca precondiţie pentru aderarea la UE. În plus, recunoaşterea Kosovo de către Belgrad ar lipsi Moscova de argumentul precedentului în apărarea recunoaşterii de către Rusia a Abhaziei şi Osetiei de Sud. Mai nou, Rusia a scos din mânecă cartea sârbilor bosniaci care alături de problema sârbilor din Kosovo tinde să devină una pansârbă. Moscova îl susţine pe liderul Republicii Srsbka din Bosnia, Milorad Dodik, anti-occidental, adept al unirii sârbilor şi cvasi-independenţei entităţii sârbe bosniace, aflat în conflict cu Sarajevo. În funcţie de evoluţii, Rusia poate juca această carte pansârbă ca o contrapondere la cea panalbaneză, jucată, în percepţia sa, de UE şi NATO. În afară de Kosovo este vorba de criza post-electorală din Macedonia, apreciată de Ministerul rus de Externe ca explozivă. Rusia a cerut Occidentului să nu se amestece în afacerile interne ale acestei ţări, prin impunerea aşa numitei "platforme de la Tirana", care, în opinia oficialilor ruşi, riscă să destabilizeze Macedonia, iar potrivit unor comentatori să ducă chiar la albanizarea şi distrugerea acesteia ca stat slav în Balcani. În topul agendei balcanice a Moscovei s-a situat în ultimii doi ani aderarea Muntenegrului la NATO.Rusia a insistat pentru organizarea unui referendum, refuzată de autorităţile de la Podgorica şi NATO ca fiind o încercare de a manipula opinia publică muntenegreană. Muntenegrul, la rândul său, a acuzat Rusia de implicare în tentativa eşuată de lovitură de stat de anul trecut, acuzaţie respinsă vehement de Moscova.

Radu Dobriţoiu: Vorbim, domnule profesor Ştefan Popescu, despre securitatea Europei de Sud-Estşi nu putem să nu facem referire şi la Balcani. Iată, interese din ce în ce mai vizibile, nu că nu ar fi existat până acuma...

Ştefan Popescu: Sunt tradiţionale...Interesul rusesc pentru Balcani este tradiţional.

Radu Dobriţoiu: Şi parcă un dezinteres al UE pentru aceeaşi zonă, pentru Bosnia, pentru Serbia, care par să iasă din sfera de interes a UE, cu toate că, iată, sunt aici lângă noi şi sunt forte în continentul...

Ştefan Popescu: Sunt la 72 de km, canalul Otrante, care separă coasta italiană de cea albaneză, e doar de 72 de km. Da, dar din păcate, Balcanii, în momentul în care o putere se dezinteresează de un spaţiu locul acela nu rămâne gol, istoria are oroare de vid, vine o altă putere şi vedem foarte bine că capitalurile ruseşti care, nu de ieri de azi, au invadat Muntenegru, Serbia, Croaţia, capitalurile chinezeşti. China cumpără cam tot ce se poate, pentru că încearcă să transforme Pireul, pe care l-an achiziţionat acum doi ani de la greci, să îl conecteze cu centrul Europei şi, iată, lucru semnificativ, Budapesta va fi legată de Belgrad de chinezi, de o linie de mare viteză chineză, care va fi, primul tronson va fi inaugurat în iunie anul acesta, asta foarte spune foarte mult şi mă întreb dacă pe termen lung...Turcia, iarăşi o ţară care are proiecte extraordinar de importante în Balcanii de Vest, iar firmele occidentale de multe ori au trebuit să se asocieze cu cele turceşti pentru a opera în spaţiul albanez, în Kosovo...

Radu Dobriţoiu: În Bosnia...

Ştefan Popescu:...În Bosnia, modernizarea aeroportului din Pristina, care a fost făcută de o societate franceză, dar mâna de lucru şi grosul utilajelor au fost aduse de turci, inclusiv Bechtel, care a construit faimoasa autostradă patriotică care uneşte Pristina de Albania...

Radu Dobriţoiu: La alte preţuri decât în România.

Ştefan Popescu: La alte preţuri, într-adevăr...

Radu Dobriţoiu: Şi o calitate foarte bună şi într-o zonă geografică mult mai dificilă.

Ştefan Popescu: Sigur, cu munţi...munţii care...Alpii albanezi ajung şi la 3700 metri altitudine, deci au săpat acolo, există tuneluri care ajung şi la 5,6 km lungime prin munte, la 1300 metri altitudine. Da, dar dacă aceste trei puteri fac joncţiunea? Pentru că este posibil în momentul de faţă, în faţa unei UE obosite şi care nu oferă perspectiva pentru acele ţări.

Radu Dobriţoiu: Şi cu preşedinţi jucători, dacă putem să ne exprimăm aşa, vorbim de Putin, care are mutări extrem de eficiente şi greu de anticipat, vorbim de Erdogan care este foarte hotărât...

Ştefan Popescu: Exact...

Radu Dobriţoiu: ...şi nu ţine cont de nimic şi iată ajungem la Tratatul de la Lausanne, care a fost o perioadă de 100 de ani, Turcia vrea, încet-încet, să devină una dintre puterile mondiale, cu tot ceea ce face.

Ştefan Popescu: Absolut, profunzimea strategică de care spunea domnul Davutoglu, pentru că această creştere era şi normală într-un fel, este în natura lucrurilor. Pe măsură ce o ţară se dezvoltă şi creşte, îi creşte şi apetitul politic, s-a redescoperit Turcia, o ţară care a fost imperiu tricontinental nu poate arunca la gunoi întreaga tradiţie, absolut admirabilă, ci priveşte spre toate zările. Or UE vedem cât este de divizată, iată, pe dosarul turc.

Radu Dobriţoiu: Da. Şi nu este vorba numai de rezultatul acestui referendum, este vorba şi de drepturi pentru cetăţenii turci, este vorba şi de discuţiile şi cu fondurile care nu mai ajung spre Ankara pentru a opri acolo valurile de migranţi care se îndreaptă spre Europa şi, iată, de toate acestea profită Erdogan, care acaparează din ce în ce mai multă putere şi scoate Turcia în faţă, nu numai ca interfaţă dintre zona Levantului şi Europa, dar iată şi cu Rusia, iată şi cu alte zone.

Ştefan Popescu: Da. Europa are la porţile ei o alianţă între doi coloşi cu destin euroasiatic, pentru că sunt singurele ţări euroasiatice, este drept, Turcia într-o măsură mai mică, dar Turcia şi Federaţia Rusă. Or UE trebuie să aibă grijă să nu împingă în totalitate Turcia în braţele...

Radu Dobriţoiu: Mai degrabă să nu respingă Turcia.

Ştefan Popescu: Să n-o respingă, exact.

Radu Dobriţoiu: Pentru că Turcia se împinge singură, se îndepărtează singură. Ea trebuie apropiată. Iată că la orice ameninţare sau la orice solicitare din partea UE, cum s-a întâmplat astăzi, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu are autoritate în Turcia, a spus foarte clar ministrul turc de justiţie, astăzi, fiind vorba de rezultatul referendumului. Şi ameninţarea cu un referendum pentru accederea în UE, iată, joacă foare dur Erdogan, care are acolo şi două milioane de refugiaţi, cărora le poate da drumul oricând spre Europa.

Ştefan Popescu: Absolut. UE nu are nicio capacitate de a influenţa lucrurile în momentul de faţă în Turcia. Pe de altă parte, nu ne putem permite să o pierdem. Deci să se uite cineva pe o hartă - cum spunea Napoleon: politica stă în geografie. Trebuie să ne uităm pe o hartă, să avem nervii tari, nu pot fi rezolvate toate lucrurile în acelaşi timp şi va trebui să dăm dovadă de înţelepciune şi să păstrăm Turcia cât mai aproape de Europa. Asta este soluţia.

Radu Dobriţoiu: Să păstrăm Turcia cât mai aproape şi de NATO, domnule profesor Ştefan Popescu, pentru că, iată, această dimensiune, Turcia este, ca efective, a doua ţară din Alianţă, iar ca o întreagă forţă, capacitate logistică, tehnică este pe locul cinci.

Ştefan Popescu: Şi în lupta împotriva terorismului avem acelaşi obiectiv şi Turcia este esenţială în combaterea terorismului din Orientul Mijlociu.

Radu Dobriţoiu: Este posibili ca Donald Trump să fie principala verigă între NATO şi Turcia în această perioadă în care, iată, Turcia se îndepărtează parcă de NATO?

Ştefan Popescu: Aţi pus punctul pe "i". Mai ales în condiţiile în care UE, până în toamnă, are alegeri, iar subiectul Turcia cred că va fi instrumentat politic în diverse campanii electorale, mă gândesc şi la Turcia, unde comunitatea turcă numără aproape 4 milioane de persoane...

Radu Dobriţoiu: Din Europa.

Ştefan Popescu: Din Europa. Deci în momentul de faţă rolul Statelor Unite este fundamental şi mă bucur că preşedintele Erdogan va fi primit la Casa Albă, este un lucru pozitiv.

Radu Dobriţoiu: Este extrem de interesantă, domnule profesor, această evoluţie a Turciei. Ce putem anticipa pentru viitor după acest referendum?

Ştefan Popescu: Cred că Turcia s-a schimbat ireversibil, cel puţin pentru orizontul nostru de timp. Schimbările sunt ireversibile şi nu ţin doar de persoana domnului Erdogan.

Radu Dobriţoiu: Impactul asupra securităţii în sud-estul Europei...

Ştefan Popescu: Este fundamental. Turcia este placa turnantă, singura capabilă să asigure securitatea şi stabilitatea Europei de Sud-Est. Iată de ce este important să o ţinem aproape de Europa.

Radu Dobriţoiu: "Euroatlantica" la final. Am discutat despre securitatea Europei de Sud-Est în contextul evoluţiilor politice din Turcia. Invitatul ediţiei a fost profesorul universitar Ştefan Popescu. Sunt Radu Dobriţoiu şi vă mulţumesc pentru că aţi fost alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta "Euroatlantica".


Etichete Referendum TurciaModificare Constitutia Turcieiemisiunea EuroatlanticaRadu DobritoiuNicu PopescuStefan PopescuAlexandru beleavskiCarmen Gavrila

Articole cu teme similare:

Recomandarile editorului:

X

Candidaţii la preşedinţia Comisiei Europene participã la o dezbatere Eurovision, la Parlamentul European - Video Live