Acoperământul Maicii Domnului

Acoperământul Maicii Domnului a început să fie pomenit de credincioşii ortodocşi şi greco-catolici în prima zi a lunii octombrie, dupa ce Sfântul
Andrei cel Nebun pentru Hristos a avut o viziune cu Fecioara Maria. Se întâmpla în anul 911, pe cînd în Constantinopol, Istanbulul de azi, era împărat Leon cel Inţelept (886-912).

Oraşul era asediat şi lumea se strânsese in biserica Vlaherne pentru a-i cere ajutorul Maicii Domnului. Biserica Vlaherne adapostea veşmantul, giulgiul si o parte din Brâul Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu.

La privegherea din acea noapte erau prezenţi Sfântul Andrei cel Nebun pentru Hristos şi ucenicul lui, Cuviosul Epifanie. Pe la ora 4 dimineaţa, cei doi sfinţi au vazut-o pe Maica Domnului intrând pe uşile bisericii însoţită de Sfântul Ioan Botezătorul, Sfântul Ioan Teologul şi cete de îngeri şi sfinţi.

Maica Domnului a îngenunchiat în mijlocul bisericii şi s-a rugat cu lacrimi Fiului ei pentru mântuirea lumii. A intrat apoi în altar şi s-a rugat pentru credincioşii care privegheau în biserică.

Mărturiile celor doi călugări arată că Maica Domnului era înaltă si impunătoare, purta omofor, o mantie care acoperă şi capul şi care în iconografie este reprezentată în culoarea roşu închis.

Maica Domnului si-a scos acest acoperămant şi i-a acoperit pe cei aflaţi în biserica din Vlaherne. Sfântul Andrei şi Cuviosul Epifanie au privit acest veşmant întins care a început să se ridice la cer odată cu Maica Domnului.

Acoperământul Maicii Domnului înseamnă, de fapt,ocrotirea şi ajutorul pe care ea le dă tuturor celor care o cheamă în rugăciune.

Biserica Vlaherne a fost ridicată pe locul unde se află un izvor cu apă tămăduitoare şi, deşi din biserica inţiala nu se mai păstreaza decât cateva ruine, ea a rămas un obiectiv important al pelerinajelor credincioşilor.