155 de ani de la dezrobirea rromilor
Au istorie, dansul în sânge şi sunt subiect de cercetare.
Articol de Alexandra Coşlea, 21 Februarie 2011, 19:38
Dezrobirea rromilor s-a realizat în mai multe etape în intervalul 1844-1856, sub influenţa ideilor Apusului, de unde revoluţionarii români s-au întors pentru a pregăti revoluţia de la 1848.
Primul document care îi aminteşte pe ţigani în Ţările Române este de la 1385- un act de danie al lui Dan I către Mănăstirea Tismana, căreia îi dăruieşte şi 40 de familii de ţigani. În Moldova, un astfel de act datează de la 1402, din timpul domniei lui Alexandru cel Bun.
Dacă sunt pomeniţi la 1385, este posibil ca ei să fi ajuns aici ceva mai devreme, nu mult însă, pentru că în Bulgaria şi în Peninsula Balcanică sunt amintiţi abia în 1370, iar în Europa între 1320-1330.
Venind din Imperiul Bizantin, ei au fost preluaţi cu statutul juridic şi cu numele pe care-l aveau acolo : sclavi (robi) purtând numele de agitanus. Ei nu au fost transformaţi în robi aici, în Ţările Române, ci au fost preluaţi cu acest statut, Evului Mediu nefiindu-i specific statutul de om liber, pe care-l impune modernitatea.
Olga Sandu a aflat mai multe de la Viorel Achim, profesor doctor la Institutul de Istorie Nicolae Iorga.
La Târgu Mureş a avut loc prima ediţie a concursului de dansuri ţigăneşti intitulat Romafest, la care au participat grupe de dansatori din Târgu Mureş, Mădăraş, Ernei, Sângeorgiu de Mureş, Glodeni şi Corunca.
Proiectul ţinteşte tinerii romi din Târgu Mureş şi localităţile limitrofe, iar prin intermediul acestuia se doreşte oferirea posibilităţilor de afirmare a tinerilor romi, dornici să formeze un grup de dansatori şi să participe la concursurile de dans.
Raul Matiş a stat de vorba cu participanţii:
,,Unii o duc bine, alţii rău. Unii au ştiut să folosească bine oportunităţile din ultimii 20 de ani, îşi valorifică priceperile, meşteşugurile, au comerţ prosper, călătoresc şi învaţă limbi diferite", apreciază Nicoale Gheorghe, reprezentantul Centrului pentru Educaţie şi dezvoltare socială, care susţine şi că investiţia în educaţie şi scolarizare este esenţială.
Completări are Angela Cerven, într-un dialog cu Nicolae Gheorghe.
